Mic tratat despre etichete

***
Cum ar fi fost, ca Dumnezeu să fi pus o etichetă pe fiecare ființă? Chiar așa, cum ar fi fost? Nu-i era prea greu ca să pună „Maimuță” pe maimuță, „Câine” pe câine ș.a.m.d. Totuși n-a pus etichete… I-a venit greu să pună pe unii oameni eticheta „Om”. Așa a renunțat Dumnezeu la etichete.
(…)
Dar…
(…)
A renunțat Dumnezeu, dar n-au renunțat unii… Confundă ”primus inter pares” (1) cu ”solus inter omnes” (2). Asemenea ”etichete” sunt lipite pe Biserici și pe conducătorii acestora… De ceilalți conducători, nu mai vorbesc… Din păcate, acestea sunt plăsmuiri și reprezintă o organizare de tipul eticismului ipocrit.
(…)
Adică…
(…)
Unii și-au pus singuri eticheta de „Dumnezeu”… Deși le spusese Domnul: „Să n-ai alți Dumnezei afară de Mine!” (3)
(…)
N-aș vrea să sufăr de scepticism igrasios, dar nici n-aș vrea să lustruiesc cununa ”sfinților” (colaci să fie, că babe-s destule, și ”sfinții” umblă cu ”duhul”)… Totuși, nu pot să nu remarc că, atunci când un om își pune eticheta de ”Dumnezeu”, pune, de fapt, eticheta de ”Sfântă” unei desfrânate…
(…)
Și…
(…)
Nu mai vreau ca sentimentele bune să trăiască numai din iluzii… Din păcate, până acum, asemenea constatări sunt dialectice, pentru că nu ignoră întregul.
***

_______________________________________________________________________________________________
(1) ”primul dintre cei egali” (lat.)
(2) ”singurul dintre toți” (lat.)
(3) “Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care te-a scos din pământul Egiptului și din casa robiei. Să nu ai alți dumnezei afară de Mine!” (Ies. 20, 2-3).