Mic tratat de autoevaluare

***
Să vorbești cu prietenii este plăcut, pentru că ți se dă acordul… Așa că, poți să le spui că ai o părere bună despre tine… Nu-ți dai seama că n-ai o suficientă capacitate de a gândi corect. Iar prietenia se află în imposibilitatea aprecierii personale corecte, în circumstanțele date… Iar tu îți dezvolți la maximum abilitățile tale de-a fi… ce nu ești.
(…)
Ca să te fac să te gândești la tine, fără să mai apelezi la prieteni, îți ofer… o depresie. Depresia este un dar oferit omului pentru a se gândi la propria persoană… Cu depresia ești nevoit să fi comunicator bun și cinstit. Altfel, devii un om pustiit.
(…)
Să vorbești cu tine nu-i plăcut, pentru că știi când spui minciuni… Dar poți să-ți faci o evaluare corectă… Mi-e greu să cred că, dacă nu ai nimic bun de spus despre tine, o să ți-i vorbești de rău pe alții… Dacă, totuși, o faci, îți ofer… o trimitere la psihiatru.
(…)
Vorbește-ți, ca să te cunoști! Spune-ți tot ce știi despre tine, chiar dac-o fi să te ia plictisul…
(…)
Dacă, după ce discuți cu tine, ai o părere bună despre tine, de ce mai ai nevoie ca și altcineva să gândească bine despre tine?
(…)
Uite…
(…)
În urma autoevaluării, o persoană imatură, de multe ori, știe ce poate să facă, dar nu este capabilă să facă. Cea matură nu doar știe, ci și poate. Persoana evaluată de psihiatru poate să se afle și într-o a treia situație: nu știe și râde, utilizează energia cosmică și are toate visele împlinite!
***
Concluzia.
În urma autoevaluării, persoana imatură critică, iar persoana matură face. Vezi cum ești…
***
Urare.
Pentru cosmonauți, orbitare plăcută, chiar dacă liniștea seninului mai e tulburată de tunete!

***