Mic tratat despre demotivarea neuro-asociativă (D.N.A.)

***
Nociv mai este spiritul de turmă pasional! Să iubeşti pe toată lumea! N-o fi rău… Dar e bine?
(…)
”Cu cât turma este mai turmă, cu atât păstorul este mai singur. Trebuie ca, din când în când, o oaie să se rătăcească, pentru ca o singurătate să vină să vorbească singurătăţii lui.” (Gustave Thibon – ”Ignoranţa înstelată”)
(…)
Nu poți iubi pe toată lumea, pentru că nu poți să-i ”înțelegi” și să-i ”simți” pe toți…
(…)
Ce s-ar întâmpla dacă, brusc, omul i-ar ”înțelege” pe toți? De la marii criminali până la marii duhovnici… Ar înnebuni! Şi pentru că şi-a pus problema, este aproape… Uneori, suntem dornici de înţelegere în bilateral: să-i înţelegem pe toţi şi să ne înţelegă toţi! Este o înţelegere vastă şi omul are nevoie de sprijin… Aşa e omul! Când nu găseşte sprijin, îşi gâdilă neuronii… până încep să-i zâmbească sinapsele… Apoi, conştiinţa lui îi este expandată şi începe să danseze între bine şi rău, în ritm de muzică psihedelică… Dacă dansul se opreşte la timp, el devine un iniţiat, dacă nu, îşi depăşeşte sinele, atingând un fel de culme a atletismului: aleargă de unul singur şi iese pe locul doi!
(…)
Of!
(…)
N-am fost capabil în cauză, dar cred că sunt o irosire iubirile și înțelegerile de-a valma… Teribila dramă nu trebuie jucată. Un dram de egoism poate salva trasul cortinei. Aut – aut! ”Cine vrea să miște lumea trebuie -mai întâi- să se miște el însuși.” Îi zâmbesc lui Socrate…
(…)
Nu e bine să-ţi foloseşti sângele pe post de sos la grătarele altora… ”Nosce te ipsum!”/”Cunoaște-te pe tine însuți!” Când reuşeşti să te cunoşti cu adevărat, poţi să fii altcineva! Apoi, dacă te mai poţi privi în oglindă, fără să te scuipi, vei putea să iubeşti şi pentru tine… Sau pe tine… Inima ta ar putea avea raţiuni pe care raţiunea nu le cunoaşte! Nota bene! Pastorul cel bun, viaţa şi-o pune pentru oile sale… Dacă știi, i-ai zâmbit lui Socrate…
(…)
„Iubeşte-te pe tine însuţi!” mi-a spus bunica, nu Buddha. ”Iubeşte o femeie!” mi-a spus bunicul. ”Iubeşte-o pe mama ta!” mi-a spus tata. „Iubeşte-ţi copilul!” mi-a spus mama. ”Iubesc!” le-am răspuns. „Îl iubesc pe cel care s-a găsit pe sine!” mi-a şoptit Dumnezeu… A-ți fi pe primul loc, nu-i nutrire a sentimentului de egoism… Nu știu de ce înțelegem cam greu…
(…)
Să mă iubesc? De multe ori, m-am lăsat cu buza umflată. Aveam un hobby: ratarea oportunităţilor! M-am luptat cu Universul! El mi le-a prezentat, le-am ignorat. A revenit, le-am ignorat… Cu pasiune. Din pasiune-n pasiune, am uitat că Universul are oportunităţi nelimitate. Eu n-am pasiuni nelimitate… 1-0 pentru El. Egalarea ar fi posibilă, prin folosirea unei noi legi de joc: Legea Atracţiei! Să cer, să cred, să primesc! Să folosesc şi lucruri care existau ascunse în viaţa mea. Să le folosesc cu pasiune. Da! Simt că egalarea ar fi posibilă. Oportunitate! Parcă… Pfui! Dacă aş fi ştiut să-mi aleg pasiunile, aveam scor favorabil cu Universul… Încep să am o altă mare pasiune: Universul cu oportunităţile lui! Pasiune cu temere! M-aş logodi cu el… Mi-e teamă să nu-l las cu buza umflată, când vom merge în faţa Altarului! Mi-e teamă! Dar, mai lupt… Cu pasiune. Zilnic, în oglindă, încep să-mi rânjesc cu gura până la urechi. Am început o altă (mare!) pasiune… Cer acum: hai cu egalarea! Nu-mi (mai) pasă de fluierăturile tribunei… Mă încearcă un dram de egoism, cât un dram de credință: Universul sunt Eu!
(…)
Trebuie să ştii când ţi se încheie o etapă din viaţa ta. Dacă te încăpăţânezi să rămâi acolo, poţi pierde sensul ales al vieţii. Ar putea fi un reproş, dacă nu te-ai gândi că n-ar fi rău să trăieşti fără el. Fără sens! Pentru aşa ceva îţi trebuie talent… Sau să alegi un sens giratoriu… Te vei numi Egoistul Universal. Şi? Să girezi în jurul propriei cozi nu e la îndemâna oricui… Important este să nu măreşti viteza la mai mult de 299.792.459 m/s… Altfel, îţi intră coada-n fund… Să ne înţelegem! Ca să trăieşti, îţi trebuie talent şi viteză adecvată… Şi-şi sau şi-sau!
(…)
Dar…
(…)
Au apărut ”specialiștii” în a te face un egoist autentic prin automotivare… Pentru a te schimba à la longue s-a brevetat o strategie. Cum? Uite, așa! Are câțiva pași și i se spune „Automotivarea Neuro-Asociativă (A.D.N.A.)”. S-o “observăm”:
Pasul 1. Hotărăște-te ce vrei de fapt și stabilește ce te împiedică s-o faci chiar acum.
Pasul 2. Fii sincer: asociază durerea imensă că nu te schimbi chiar acum cu plăcerea imensă a unei schimbări imediate!
Pasul 3. Întrerupe stereotipul limitativ.
Pasul 4. Creează o nouă alternativă stimulatoare.
Pasul 5. Impuneți noua alternativă, până devine permanentă.
(…)
Pfui! Sfaturi seci… Snoabe.
(…)
Băăă! Mă lăsați?! Teorii brevetate de o societate comercială! Adică, îmi cereți ca să arunc la coș, până ratez? Ratez din prima, idioților! Ratarea mi-e intensitate afectivă corespunzătoare… Renegați-vă teoriile! Chiar voi spuneați că “tot ceea ce nu reușim să întărim, în final dispare!” Spuneați… N-ați văzut că ratarea mi-e puternică? Că doar ea mă automotivează? N-ați văzut…
(…)
Schimbați teoria! Brevetați-o pe asta! Să vedeți rezultate! Începeți prin a vă cere să vă spuneți: “Ce este ratarea? S-o exprimăm, printr-o metaforă!”
(…)
Poate veți spune că ratarea este mișcare. Cu emoții! Deci, întunericul poate fi transformat în lumină… Ha? Mi-l imaginez, deja, pe Jung rânjind! Și pe mine!
(…)
Voi?
(…)
Ce-i cu voi, teoreticienilor A.D.N.A? V-ați pleoștit… Nu disperați! Automotivați-vă cum știți! E bine? Sau, poate veți încerca să ”simțiți” cu adevărat… Încercați! Teoriile voastre vor să mă convingă să mă… auto-fecundez. De parcă aș fi broască… Și să fiu 100% pe cont propriu! Adică, să fiu capabil să fac și un copil cu mine…
(…)
Nu mă pot liniști. Poate la Biserică…
(…)
M-am dus azi la Biserică. Aveam întâlnire cu Dumnezeu… Nu l-am invitat la mine Acasă. Nu făcusem curat cum se cuvine…
(…)
“Bine ai venit fiule! Bine că mă vezi Doamne! Eu văd, fiule! Dă-mi vedere și mie, Doamne! Poți să vezi, fiule! Acum văd, Doamne! Ce vezi, fiule! Că de mine n-a mai fost loc Acolo, Doamne! La Mine e tot timpul loc, fiule! Este, Doamne, dar eu aș fi vrut și Acolo… Nu ți-am făcut Eu loc Acolo, fiule! Facă-se voia Ta, Doamne! Așa, fiule! Dar, Doamne, eu le făcusem Lor loc la mine…. Nu era locul lor la tine, fiule! Socoteala Mea cu ei este socoteala Mea cu Toată Lumea! Crede și nu cerceta! Vă veți întâlni cu toții, când voi vrea Eu! Pentru mai repede, va trebui să Mă rugați! Toți!”
(…)
Mai bine ne rugăm. Toți. Să înceapă ”Demotivarea Neuro-Asociativă (D.N.A.)”!
(…)
Acum…
(…)
Din nou, am început să iubesc pentru prima dată… Ce? Pe cine? Cum? De ce? Când? Până când? Nu știu… Din nou, pentru prima dată… Mi-au venit ursitoarele să-mi împartă soarta. Ce? Pe cine? De ce? Când? Până când? Nu mi-au spus… Dar, știau! (…) Vâslesc cu speranță în hăul dintre valuri… Din nou, pentru prima dată! Pot să merg pe vârful picioarelor, prin Gradina Raiului, fără să-i trezesc pe Adam și Eva… Acum, multe pot. Mă pot iubi. Întunericul n-a-nvins Lumina! Doar liniștea seninului mai e tulburată de tunete…
(…)
Pentru tine…
(…)
Este timpul ca să priveşti în jur. Ai văzut totul? Nu! Aşa vei zice, dar creierul tău reţine aproape totul… Eventualele lipsuri din imaginile memorate, sunt completate… Nu ştim dacă aleator sau nu… Creierul analizează ce lipseşte şi completează. Dacă este normal (creierul!), imaginea completată este neutră, dacă nu, este… frumoasă!
(…)
”Instructorii de creiere” completează (şi ei!) imagini lipsă. Se numesc teachers of perceptions. Dacă au catedra la Academia de Teatru şi Film, este în ordine… Dacă nu, ”vae victis!”/ ”vai de cei învinşi!”
(…)
Cei care aţi înţeles, nu v-aţi supărat? Nu? Întreb, doar că ”veritas odium paret…”/ ”adevărul seamănă ură…” Vă dau și vouă un pic dreptate… Uneori, e nevoie de o gândire pozitivă… De convingeri… Adică, să fiți convinși că nenorocirile există! ”Brevis ipsa vita est, sed malis fit longior…” / ”Viața în sine este scurtă, dar devine lungă din cauza necazurilor…”
(…)
Şi?
(…)
Vă mai spun că, ”unum castgabis, centum emendabis!” / ”corectând o greşeală, corectaţi o sută!”

***
În loc de concluzie.
Să lăsăm oamenii să râdă şi să plângă singuri! Este timpul! Gata! Aşa vrea Dumnezeu! Nociv mai este spiritul de turmă pasional… Să iubeşti pe toată lumea?! N-o fi rău… N-o fi bine…
***
Concluzie.
N-am. Sunt complet ”demotivat”… Știu că succesul nu se coboară la nivelul nostru, noi trebuie să ne ridicăm până la el, dar nu-i musai. Stresul cauzat de succes e mai mare decât cel dat de necazuri… Acest ”fapt” l-am ”studiat” bine. Nu cred în ”teachers of perceptions”.
____________________________________________***__________________________