Mic tratat despre drepturile de autor

Vreau o enormă mărire a taxelor pentru drepturile de autor… Când mă gândesc la autorii dezastrului național, îmi revine zâmbetul… Taxele pe care o să le plătească vor fi enorm de mari! O să ne redresăm! Măcar moral…
Până atunci, pentru că suntem autorii unei laşităţi naţionale, plătim noi… Ar trebui să fie Fiscul la poarta mea… Apoi, vine și la tine! Când? Nu știu… Gândindu-mă la asta, îmi vine să plâng. Deja mi-s tălpile umede de lacrimi…
Stop! Trebuie să-mi opresc glandele lacrimale… Acționez asupra unghiului intern al ochilor prin… mijire. Îmi opresc o lacrimă pe post de lupă. Ca să pot separa! Trebuie separați autorii dezastrelor de ceilalți. Și, dintre ceilalți, trebuie separați lașii… Da! Trebuie să devin un fel de criminal profiler. Trebuie să devii și tu!
Nu ajungem toţi un Hannibal Lecter sau dr. Samantha Waters… Observarea lumilor semenilor se poate face prin inacţiune fizică… Trebuie să fie făcut (doar) un mic sacrificiu neuronal (programat!)… Și rezultatul ar trebui transformat într-un efort minim: să votăm separarea realității de ficțiune!
Nu trebuie să credem filmele care au ridicat gradul de conştientizare al unui criminal profiler la rangul de super-profesie… Separarea realităţii de ficţiune o putem face și noi, specialiști sau nu…
Știi, nespecializat, Hannibal Lecter ar fi fost… om bun.
Pe Terra, refacerea vieţii se poate face prin anihilarea absolută a… sofisticatului. De restul se vor ocupa, apoi, organizatorii de evenimente şi laboratoarele de vise… Altfel, ne muşcă hibridul psiho-legal sub forma forensic-psychologists… De mediu!
După separare, taxe pentru drepturile de autor vor fi plătite numai de către autorii de dezastre… Aceștia sunt prea nebuni ca să poată fie prudenți… Sunt rănile sângerânde ale moralității. Deși fac apel la cele mai generale si nobile principii, trec sub tăcere cinismul inerent al ”regulilor” lor. Au sufletul plin de reguli corecte pe care le-au învățat astfel încât să știe cum să le încalce cum se cuvine, stropindu-le cu sudoarea, munca și sângele altora…
Stop! Trebuie să oprim glandele lacrimale… Acționăm asupra unghiului intern al ochilor prin…mijire. Ne oprim o lacrimă pe post de lupă. Ca să putem separa! Trebuie separați autorii dezastrelor de ceilalți… Lubrifiind corneea, lacrimile împiedică ulcerarea ei, dar imaginile pe care tolerăm să le vedem ne ”xeroftalmiază” sufletul…
Pentru început, să facem, fiecare, o listă. Pe listă îi trecem pe cei care ne-au adus la un ”dezastru personal”. Sub nicio formă nu ne vom mai târî în fața lor…
Să nu uităm sfatul lui Jim Morrison: „Dacă pentru a trăi trebuie să te târăști, ridică-te și mori!” Altfel, devenim (suntem!) autorii unei laşităţi naţionale.

***
I hear a very gentle sound: ooh! (…) Very near yet, very far… Nu știu… Gândindu-mă la asta, îmi vine să plâng. Deja mi-s tălpile umede de lacrimi… Aș vrea ”sfârșitul” deja-spusului.
***