Mic tratat despre drum

***

Ţi se întâmplă să mergi pe drum, fără să lași urme? Da! Când drumul este bătătorit, nici nu se vede că ai trecut pe acolo… Drumul bătătorit este adoratul lipsei de imaginație…

(…)

La fel ți se întâmplă şi când, în ceea ce face şi gândeşte, te alături unei mulţimi. Contribuţia ta, deşi există, nu se vede. Dacă vrei să fii mulţumit, ar trebui să-ţi faci, singur, un drum pe unde nimeni nu-şi face… Încă ceva: pe acel drum nu trebuie să mergi în vârful picioarelor! Nici cu bocancii… Trebuie să mergi în cadență cu emoţia şi raţiunea, pentru că emoţia duce la acţiune, iar raţiunea duce la concluzii…

(…)

Trebuie să mergi, să mergi, să mergi… Cât timp? Până vei constata că viața e o călătorie, nu o destinație… A nu ajunge la destinație nu este cel mai mare eşec. Să nu fi mers este adevăratul eşec. Între un pas ezitant şi altul, mergi, de grabă, unde vei vedea cu ochii… ”Nefericirea este o avertizare de a merge mai departe, nu de a sta jos.[1]

(…)

Trebuie să mergi, să mergi, să mergi… Unde?

Mai departe de moarte, mai departe de viaţă,

mai departe de dragoste, mai departe de mine,

mai departe de noi,

mai departe de cei care-am fost,

de cei care-am fi putut deveni.

Şi cursa continuă.”[2]

(…)

Nu uita!

Pentru a merge mai departe, ai nevoie de două lucruri: de ignoranţă şi de încredere. Problema ignoranței are soluție: o busolă fără ace! Pentru încredere e nevoie de Dumnezeu…  Așa vei înțelege că viața e o călătorie ”spre”, nu o destinație ”la”

(…)

Concluzie.

Inițial, drumurile n-au existat. Când Dumezeu  a făcut Lumea și Lumea a început să meargă, drumul a intrat în existență. De aceea, nu-s esențiale acele busolei… Doar Dumnezeu.

***

_____________________________________

[1] George Bernard Shaw

[2] Octavian Paler- ”Poeme” (2008)