Mic tratat despre întrebuințare

***

De multe ori comparăm. Comparăm viața cu teatrul. Cred că școala ne-a format spre… Îmi amintesc ce spunea Epictet în Manual[1]: „Nu uita că ești un actor într-o dramă aleasă de cineva mai tare decât tine. Vei juca puțin dacă a ales-o scurtă; mult, dacă a ales-o lungă. Ți-a împărțit rolul unui sărac? Joacă-l bine, cu tot farmecul tău. Ți-a căzut rolul șchiopului, al magistratului, al plebeului? Aceeași datorie. Căci atâta e al tău: să joci frumos rolul primit. Dar alegerea nu e treaba ta.”

(…)

A avut grijă să ne precizeze: „Dacă iei un rol peste puterile tale ai să-l joci rău; iar cel pe care l-ai fi putut juca bine, nejucat rămâne!”

(…)

Comparăm viața cu teatrul. Mai bine ar fi s-o facem invers… Se poate regândi mai ușor scenariul… Ar fi mai ușor și pentru actori. Când uită replica, pot continua cu: ”Omnia mea mecum porto!”[2] Vor fi aplauze. Spectatorii mulțumesc pentru sfatul primit: lucrurile materiale și efemere pot să lipsească!

(…)

Ce-ar fi să nu mai comparăm? Să nu mai comparăm viața cu teatrul… Cum? Păi, să considerăm că viața și teatrul sunt tot una… Așa. Îi dăm dreptate lui G.B. Shaw: ”În viață există două tragedii: una e să nu obții ceea ce-ți dorești, cealaltă e să obții!” Sau, pur și simplu, să considerăm, fără prea multă filozofie, că: ”Ce a fost va mai fi și ce s-a făcut se va mai face: nu este nimic nou sub Soare”.[3]

(…)

Până la urmă…

(…)

”Privitor ca la teatru

Tu în lume să te-nchipui:

Joace unul şi pe patru,

Totuşi tu ghici-vei chipu-i,

Şi de plânge, de se ceartă,

Tu în colţ petreci în tine

Şi-nţelegi din a lor artă

Ce e rău şi ce e bine.”[4]

***
Concluzie.

Oamenii compară, pentru că au frământări… Îi frământă întrebuințarea vieții. Nu-i rău, atât timp cât nu-i frământă oprirea mașinii, preocupați că, tot învârtindu-se, roțile pot ameți… Nici să-și întrebuințeze o parte din viață, pentru nenorocirea celeilalte.

_________________________________________________________

[1] Epictet – ”Manualul și fragmente” – Ed. Saeculum vizual-2002

[2] (lat.) ”Tot ceea ce am duc cu mine”

[3] ”Eclesiastul 1, 9”

[4] Mihai Eminescu – ”Glossă”