Mic tratat despre sensul nebuniei

Constatai: unii au fost atât de nebuni, încât moartea le-a salvat… viața. Stii, de ce? Pentru că nebunii nu se tem de nebunie și nici de moarte! Așa îmi imaginai… Totuși, îmi șopti Eugen Ionescu: ”raţiunea e nebunia omului tare, raţiunea omului slab este nebunie!” Îi răspunsei: realitatea unora este imaginația altora! (…) Îmi dădu ”un calmant” Ionel Teodoreanu:”filosofia e nebunia învinsă, nu absenţa de nebunie!” ”Calmantul” îl înghiți cu un pahar de apă adus de Nicolae Iorga: ”cea mai mare cruzime e să strici nebunului mândria nebuniei sale şi prostului bucuria prostiei sale”… Chiar așa, gata cu insistenţa asupra sensului! Că-i nebunie în stare pură! Dar… Tocmai îmi aminti George Byron: ”regula de bază a bucuriei autentice este să o împărtăşeşti cu cei din jur!”