Mic tratat despre IT-isti

***
La modă-i să fii IT-ist… Ce-o fi IT-istul?
(…)
Nu prea poți să dai o definiție pe care s-o recunoască toți că-i cea mai bună… Ca-n cazul stresului…
(…)
IT-istul este acela care a înțeles că tot ce-i complicat este o sumă de… simplități. Cam atipic… Definiția-i tolerată! Ca-n cazul stresului…
(…)
Este un individ deștept, fără să facă parte din grupul ”băieților deștepți”… Deși, la fel ca aceștia, IT-istul știe că informația este singura marfă pe care o poate vinde și… rămâne cu ea!
(…)
Face parte dintre cei mai creativi oameni, chiar dacă nu comunică emoții… Este cel mai dur luptător cu stresul!
(…)
În fiecare dintre noi este un IT-ist… Cred… Vrem să fim ”la modă”! Nu-i rău. Viață este și ”a fi la modă”…
(…)
Adesea, pe IT-iști îi recunoști și după stilul de-a transmite mesaje…
(…)
”Sorry, something went wrong! We’re working on getting this fixed as soon as we can!” Adică : ”Ne pare rău, ceva merge prost! O să încercăm să rezolvăm cât de repede putem!”
(…)
Deduci, imediat: ca IT-istul nu-i niciunul, unde-s mulți, putea fi… unul!
(…)
Și…
(…)
Este curios faptul că, IT-iștii gândesc ce trebuie şi neghiobii hotărăsc cum trebuie! Plecând în viaţă, ce ți-ai dori? Să fii IT-ist sau neghiob? Ca să trăiești cum vrei şi ca să conduci lumea, trebuie să fii neghiob! Ideal ar fi, ca să faci din neghiobie o artă! Este concurenţa mare… Paradoxal și pentru a fi IT-ist e concurență mare…
(…)
IT-istul știe că a studia înseamnă a te îndoi de inteligenţa colegului de lângă tine. Poate spune că îndoiala este faţă de inteligenţa lui. În plus, studiul îi conferă o legitimare a stării de lene. Pare preocupat să nu muncească fizic, dând senzaţia, în mediul înconjurător, că este un intelectual. Incepe, astfel, transformarea preocupării în veşnicia lenevirii… Și, inevitabil, un somn bun cu capul pe tastatură e benefic…
(…)
Dar…
(…)
Dumnezeu nu joacă zaruri cu lumea! Aşa spunea Einstein. Adică lumea este tabla pe care Dumnezeu nu dă cu zarul. Oamenii întorc tabla şi joacă şah cu Dumnezeu. Vor să-i dea mat. Până acum n-au reuşit. Neexistând un om mai deştept decât Dumnezeu, rezultă că niciun elev nu şi-a întrecut Profesorul. Şi nici nu va putea s-o facă! Aici, speranţa este deşartă! Deşi, unii mai încearcă… Diavolul la fel… IT-istul la fel…
(…)
Oamenii socializează ca să se cunoască. Apoi, dau vina unii pe alţii, în cunoştiinţă de cauză. Îşi fac rău, ca să nu se uite! Răul se uită greu… Dacă au uitat, repetă răul şi-şi aduc aminte! Însă, niciodată, omul nu uită de unde a plecat. Doar că nu recunoaşte viteza cu care a plecat. Uită că, prima locomotivă pe care a creat-o, mergea la fel de repede ca şi el când mergea vioi. Important, atunci, era că locomotiva era puternică şi, evident, omul era… la fel! Uită că primul calculator nu gândea mai repede decât un elev sclipitor… Important era că mai gândea cineva, când omul n-avea chef…
(…)
IT-istul crede că Dumnezeu este intervalul dintre două… tastări. Și că este punctul de tangenţă dintre 0 şi 1. De asemenea, IT-istul crede că Dumnezeu este autorul celebru al celor mai bine vândute programe informatice pe plan mondial.
(…)
Pericole…
(…)
O boală croniciza(n)tă a cuprins societatea. Pupincurismul. Semne premergătoare: lipsa sau renunţarea la valorile morale, la onoare. Manifestarea se observă prin utilizarea exagerată a dosului limbii (unde pielea e mai fină) pentru gâdilarea hemoroizilor de şefi. Efectul se manifestă prin umflarea limbii (de la cuvintele linguşitoare!) şi prin mişcări de dute-vino pe la un dos sau altul. Activitatea are aspect dinamic şi molipsitor. Practicarea îndelungată crează dependenţă şi capătă valenţe estetice. De aici încolo, începe pupatul în fund cu… pasiune. Adesea, pe gratis, fenomenul continuă ca în sindromul lui Pavlov, cel care a continuat să-i ducă mâncare lătrătorului şi după moartea acestuia… În cazul imposibilității de manifestare, pupincuristul devine un deprimat. Prin estimarea numărului, se poate spune că avem deja o populaţie pupincuristo-psihiopată. Cercetările sociologice au demonstrat că numărul cel mai redus de pupincuriști, dintre toate profesiile, este cel al IT-iștilor…
(…)
Inventându-ne, zilnic, nickname-uri, navigând în virtual pentru o noua identitate, pentru părăsirea izolării, a realităţii neconfortabile, avem, desigur, un interes. Mulţimea de interese a unei persoane nu este niciodată vidă. Interesele rezolvate în virtual se intersectează cu interesele altora şi ia naştere… reţeaua. Ca o pânză de păianjen, reţeaua se formează, în bună parte, pe minciună, pe şarlatanism, viclenie sau credulitate. Avem nevoie de toate aceste ingrediente pentru a ne schimba viaţa? Mulţimea reţelelor sociale ne spune că da. Dacă, pentru un interes rezolvat în virtual, îţi găseşti o identitate, cum vei putea, mai omule, să scapi de pânza de păianjen a reţelei? Desigur, renunţând, pe rând, la unele identităţi. Eşti un maestru ca să nu renunţi din greşeală la propria identitate? Poate că nu. Şi atunci? Va fi poate rău, va fi poate bine… După cum ţi-e norocul, talentul, destinul… Reţeaua este, până la urmă, o picanterie. Pentru IT-ist este un mod de a-și efectua zilele de concediu…
(…)
IT-istul își folosește funcţia simbolică a psihicului, pentru a realiza schimbări semnificative în planul relaţiilor virtuale cu ceilalţi… El realizează schimbări ale stilului de viaţă, ale sănătăţii şi ale propriei personalităţi, accesând niveluri profunde ale minţii, pentru a activa resurse inconştiente importante necesare schimbării… Utilizează, eficient, imaginaţia şi vizualizarea creativă, pentru a atrage rezultatele dorite… Își folosește intuiţia şi creativitatea, pentru a afla foarte multe lucruri interesante despre oameni, folosindu-se de presupoziţiile şi conceptele fundamentale ale științelor alternative… Toate concluziile sunt stocate pe un hard extern, de rezervă… Repetând studiile virtuale, reușește aceeași performanță cu aceia care repetă studiile practice ale vieții, adică intră, inevitabil, în căcăcioasele meandre ale concretului şi ale sinergiei faptelor…
(…)
Se spune că…
(…)
Omul cât trăieşte, învaţă. Aşa se spune. Ce şi cât (câte) învaţă, nu ştim. Ştim că învaţă pentru raţiune. Dacă raţiune nu e, nimic nu e… Mulţi învaţă, puţini şi-au câştigat independenţa raţiunii! Gândesc şi nu aplică. De frică! Le este frică să fie raţionali. Astfel, se rupe echilibrul dintre raţiune şi simţire . Devin nesimţiţi sau nesănătoşi la… raţiune. Consecinţele sunt imediat vizibile, dar societatea este nepermis de tolerantă… O fi şi societatea aceasta nesănătoasă la raţiune… Şi unde raţiune nu e, e nevoie de IT-iști.
(…)
Dinu Lipatti a murit la 2 decembrie 1950 cu o partitură de Beethoven în mână, spunând: „Nu-i de ajuns să fii mare compozitor ca să scrii muzica asta, trebuie să fi fost ales ca instrument al lui Dumnezeu”. Așa cum exclamă, astăzi, un IT-ist despre Alan Mathison Turing…
(…)
Motto-ul IT-istului: ”Nu tasta mâine, ce poți tasta azi!”
(…)
Dar…
(…)
Nici o faptă bună nu scapă nepedepsită, pentru că, dacă totul a ieșit bine, înseamnă că ai tastat greșit ceva!
(…)
Uite…
(…)
Monitorizarea mondială a început. Actele noastre de identitate sunt din ce în ce mai sofisticate sau mai… cipate. Cipul a intrat în viaţa noastră cu o viteză mai mare decât credeam. Mă şi imaginez cu cipuri în urechi. Ca la animale. La celelalte animale. Poate că e bine, ca să nu ne pierdem de turmă… Dacă tot ni se bagă pe gât cipuri, propun ca fiecărui om de pe planetă să i se aloce o “IP address” , iar “ISP of my IP” să fie ”Guvernul Mondial”. Vom putea fi mai uşor (de)rutaţi. Mai rămâne problema armonizarii adreselor. ”Guvernul Mondial” va trebui să decidă: ori adoptăm sistemul binar ori pe cel zecimal. O dilemă care nu ţine, totuşi, de religie… În acest mod, vom trece –rapid- de la protocolul Ipv4 la Ipv6 (am trecut!), adică vom avea adrese pe 128 biţi /16 octeţi (avem!)… Astfel, ne vor ajunge adresele pentru mai multă vreme… Şi o să fim şi bine criptaţi… Coordonarea va fi mai uşoară, dar va fi mai dificil salutul dintre noi :
-Bună ziua, domnule 2001: 0db8: ac10: fe01 !
-Bună, măi 2001: db8::1428:57ab ! Ce mai face bătrânul 172.16.254.1 ?
Deocamdată, salutul și răspunsul îl înțeleg IT-iștii…
(…)
Făcând parte dintre cei mai creativi oameni, chiar dacă nu comunică emoții, IT-istul va ști să aplice corecția necesară copilului neascultător ”CIP”, aplicând principiul: ”eu te-am făcut, eu te omor!”
(…)
IT-istul va fi un ”doctor Mengele” pentru ”CIP”… Îi poate slabi sistemul imunitar, provocându-i o inflamaţie sistemică… Poate evita și nesigurele proceduri medicale invazive… cu cuburi de gheață.
(…)
Revin.
IT-istul știe că informația este singura marfă pe care o vinde ”Guvernului Mondial” și rămâne cu ea…
(…)
Vrem să fim ”la modă”! Nu-i rău. Viață este și ”a fi la modă”… În curând, o să fie… musai! Monitorizarea, nu! Beware, beware!
(…)
Pentru IT-iști.
Gândind ca un om, nu ca o mașină, înţelegi şi, după ce-ai înţeles, tastează! Căci, gândind ca un om, naşte mintea… softul necesar! Și, dacă aparenţele înşală, îţi dai seama ce ravagii face realitatea ?! Dacă înțelegi prin ”1” și ”0”, ”a fi sau a nu fi semnal”, poate că-i mai bine să-ți imaginezi că înseamnă și ”a fi sau a nu fi viață”…
***
Conform zicalei ”corb la corb, nu-și scoate ochii”, îmi cer scuze pentru… croncănitură.
***
EOF. While not eof…
***
(…)
While not eof(t1) do
begin
read (t1,C);
write (t2,C);
end;
Close (t1);
Close (t2);
end.
*** 🙂 ***