Mic tratat despre fugă

***
Fuga… Fugim pentru satisfacerea nevoilor sau din cauza fricilor. Așa a fost dintotdeauna… Din vecie, există și o fugă după sistemul de valori. Dar sistemul de credințe, instituțiile, filosofia etc. s-au transformat, în ritm galopant (într-o viteză mai mare decât fuga după valori!)…
(…)
Astfel, valorile tradiționale verificate și moralizatoare sunt sau au fost aruncate uitării.
(…)
De ce?
(…)
Pentru că n-au suferit o adaptare ”de formă” la nevoile și la fuga după un sistem de valori… facil. Astăzi, alegând după trebuințele primordiale existenței, fugii după valorile morale i se ”alocă” din ce în ce mai puțin timp.
(…)
Ce-i de făcut?
(…)
Simplu: adaptarea pentru însușire rapidă!
(…)
Exemple.
(…)
Pentru ușurarea citirii și înțelegerii cărților sfinte, un grup de înțelepți ai bisericii ar trebui să le redacteze în limbajul actual. Păstrarea exprimărilor arhaice este un impediment mare în citire și înțelegere, cu efect imediat: fuga de învățătura religioasă și… Și preoții ar trebui să fie mai blânzi cu ”pedepsele”… De pedepsit, pedepsește Dumnezeu.
(…)
Încă din primii ani de școală, copiilor le sunt necesare mai multe ore de desen, de muzică, de limbi străine, de sport… (Mai ușor, fraților, cu matematica! Aceasta este o materie care nu place și 95% din elevi vor să scape cât mai grabnic de ea…)
(…)
Aplicațiilor practice le sunt necesare explicații ușor de înțeles.

(…)

Cum ar fi dacă, la ora de cultură muzicală, atunci când li se vorbește despre ”Traviata”, să li se spună elevilor ce înseamnă în italiană ”la traviata” și că libretul (în limba italiană) operei lui Verdi are la bază romanul lui Alexandre Dumas fiul, ”Dama cu camelii”… Apoi, pe scurt, să li se expună subiectul romanului! Cum ar fi? Pentru mulți va fi un imbold de citire a romanului și de ascultare-reascultare a celor trei acte cu subiectul știut… Personal, am ascultat și am înțeles ”Madama Butterfly” (Giacomo Puccini), după ce-am citit o povestire a lui John Luther Long… Altfel, ar fi trebuit ca, la începutul secolului trecut, să fiu la Teatro alla Scala din Milano și să-l întreb pe Giacomo Puccini ce scrie [1] pe pumnalul cu care o eroina își ia viața și, mai ales, de ce și-o ia… Dacă nu, apare fuga de muzica cultă(clasică)!
(…)
Cum ar fi, dacă la un curs de ”literatură universală”, când li se vorbește elevilor despre Sartre, li se spune (dictându-le): ”Prin lucrarea monumentală ”L’Être et le Néant” („Ființa și neantul”), Sartre ”prelungește și transformă teza bergsoniană a activității și a priorității conștiinței, cu acea diferență însă că, pentru Sartre, conștiința de sine nu este sens intim sau durată, ci dimensiunea negativă a existenței subiectului”; cu acestea, Bergson, lăsând lui Sartre posibilitatea ”unei reluări non-bergsoniene a bergsonismului”, asigurând, asemenea lui Kierkegaard, o largă audiență fenomenologiei… [2]” Chiar așa, cum ar fi? Îi năucești… Exprimarea e pentru specialiști sau pentru studenții de la filosofie… Sau pentru pasionați. Poate, dacă li s-ar spune că existențialismul este un curent din gândirea filosofică (Kierkegaard, Husserl, Heidegger, Jean-Paul Sartre) legată și de numele unor mari scriitori care au exprimat (în operele lor) un „sentiment tragic al vieții” și ”ideea absurdității existenței” (Dostoievski, Miguel de Unamuno, Kafka, Camus ș.a.), ar fi fost mai simplu… Dacă nu, apare fuga de literatura universală!
(…)
De ce să fie simplu, când se poate complicat?
(…)
Pentru că…
(…)
Simțurile transmit în mod simplu, dacă primesc în mod simplu!
(…)
Mintea omului, prin închipuire, prelucrează ”materialul” prin intermediul simțurilor. Poate construi, ulterior, un model întrebuințabil de rațiune și conștiință morală… Dacă nu este chinuită de neînțelegere… Altfel, fuge de cunoaștere!
(…)
”Înțeleptul trebuie să meargă la cel prost, altminteri înțelepciunea ar pieri, deoarece prostul nu vine niciodată la cel înțelept.”[3]
(…)
Specialiștii domeniilor pot să se arate mai deștepți decât… natura! Treaba lor! Dar…
(…)
Nu poate opri nimeni omul complicat să zâmbească la întâlnirea ursului în taiga, după cum nu poate nimeni să oprească… fuga omului simplu. Oare, cine fuge mai repede? Fuge omul complicat cu zâmbetul pe buze?
***
Constatare.
”Mai mulţi mor în fugă decât în luptă.” [4]

***

_________________________________________________________________
[1] „Cine nu poate trăi cu cinste, trebuie să moară cu cinste”
[2] J. Delhomme, ”Le problème de l’intériorité: Bergson et J.-P. Sartre”, p. 201, 219
[3] Friedrich Martin von Bodenstedt – poet și scriitor german (1819-1892)
[4] Selma Lagerlof