Mic tratat despre bănci

Motto: ”Scopul programului meu nu este de a-l învăţa pe copil multe lucruri, ci de a nu lăsa să-i pătrundă în creier decât idei juste şi clare.Chiar dacă nu o să ştie nimic, puţin îmi pasă; totul este să nu se înşele; nu îl învăţ unele adevăruri decât pentru a-l feri de greşelile pe care le-ar putea învăţa în locul lor.” – Jean-Jacques Rousseau – Émile sau despre educaţie (1762)
***
Făcu lumea (sistemul și societatea!) ce făcu și-mi răpi libertatea. Cum? Mi-o cumpără! Ca să mănânc… Și să… Mă lăsai dresat și mă făcui că nu bag de seamă cum mi se fură timpul și voința…Voința îmi fu sustrasă prin manipularea grosolană a dorinței de a fi mai cu moț, a vanității și a orgoliului… Lăsai ego-ul să se umfle și-mi făcui ”fotografii” de neam prost. Mi-am dezvoltat, astfel, „egoismul” în conexiune cu verbul „a avea”, dându-i un șut cu șpițul verbului ” a fi”…
(…)
Timpul mi-l fură mitul carierei și al reușitei în această amărâtă de viață… Îi spusei amărâtă, cu duioșie și… obidă. Necesitatea recunoașterii, duse la forțarea ei… Spre lux și confort… Evident, cu trecere pe la bănci… Apoi, zgarda și lanțul! Zgarda fu un credițel de consum urmată de lanțul unui credit ipotecar… Între ele, fu o cizelare interioară bazată pe cinism și iluzii… Se ivi, imediat, o perioadă și mai scurtă: mașini, cluburi, imagine… Zgarda se uni cu lanțul și, lesa-i gata! Ca să parez, devenii workaholic. Prietenilor (oare, acum, îi mai am?) le spusei că sunt un renăscut, un realist… Chestii de astea… Parcă nu voii ca ei să știe că sunt hamalul care plătește dobânzile cămătarilor cu denumirea de bănci… Și taxele impuse de niște paranoici cu pretenții de legiuitori… Devenii un bolnav în comă care încă avea nădejde… Din răstimp în răstimp, avusei un gând ascuns: poate pățesc și ei la fel! Sau, au pățit-o?! Doar n-or fi nebuni să-mi spună! Îi violează și pe ei sistemul și societatea. Ca pe mine… Un contract cu o bancă este un contract cu Mefisto: primești iluzii, donezi suflet! Semnat cu sânge!
(…)
Dar, de ce nu protestăm? De ce? Devenim, fiecare, un doctor Faust… Ne pierdem bărbăția și, cu ocazia unui viol colectiv, sperăm să trecem neobservați… Și mai e și mulțumirea că “și-o luă”, nu numai vecinul, chiar și capra lui! Bravos națiune de futuriști și consumatori de prezent! Bravooo! Lume-lumeee! Well, f… you! Scuzați-mă, strigai cu gura plină! Credeți că banul, în exces, dă putere? Cu cât un personaj are mai multă putere, cu atât el devine caricatură… [1]
(…)
Ca să nu mă caricaturizez complet, recitii cărțile care mi-au adus colecția de diplome… La naiba! Acolo scria cum ar fi trebuit să fiu… De prima dată, nu le-am înțeles… Adică, după ce-am absolvit școala, multe lucruri n-am știut… Acum, mai știu câte ceva… Ce știu? Știu să reziliez contracte… scrise. Pentru alte angajamente, mi-e suficient cuvântul de onoare.
(…)
De când nu mai am contracte scrise, nu mai am mulți bani… Intru (rar!) în cârciumă și nu mă îmbăt… E drept, nici nu mă salută prea mulți! Mi se confirmă: ”Pământul este infernul altei planete…”[2]
(…)
Uf! Lume-lumeee! That’s well done!
(…)
Reclamele băncilor nu le mai trăiesc ”liturgic”, ci… (numai) istoric. Apropo de liturghie… Liniștea care m-a cuprins de când nu mai am contracte scrise cu băncile, mă face să fredonez melodia preferată a bunicului:
”Până-i popa-n liturghie,
Preoteasa bea răchie
Lume-lumeee!
Of, of! măi, măi!”
Și m-apucă, așa, o purificare, o sublimare, o îndreptare… Că prea mă despicaseră contractele la inimă…
(…)
Știu să reziliez contracte… scrise. Pentru alte angajamente, mi-e suficient cuvântul de onoare. În liniște, pot inventaria ”ravagiile”. Ale mele sau ale altora. Păi, mă făcuseră băncile să cred că Biserica e ”un lucru”… banal. Vade retro satana, numquam suade mihi vana! [3] Acum… Acum, pot face pași spre Biserică, fără să fiu trist. Well, step back, Satan!
(…)
Urare.
Starea mea de non-atașament față de bănci, ți-o doresc și ție! Conștiința să-ți devină un martor detașat al obiectelor mentale!

––––––––––––––––––––––-
[1] Lindsay Anderson – ”Jeune Cinéma” (1969)
[2] Aldous Huxley – ”Contrapunct” (1928)
[3] Dă-te înapoi, Satan, nu mă ispiti cu lucruri deșarte! (lat.)