Mic tratat despre nostalgia prezentului

Motto: ”Nu spune nimănui că suferi de nostalgie, căci s-ar putea să fii socotit reacţionar.” /Lucian Blaga/

___

Tragicomedie directă, aproape un act

Decorul: Ceva, ce-a văzut Parisul, Londra, Bucureștiul etc.

Personaje: ION (pot fi EU sau TU); VASILE (poți fii TU sau EU)

___

ION: – Morții se mai întorc, Ioane?

VASILE: – Nu…

ION: – Ba, da! Dacă îi rogi cu foarte multă iubire… Le dai viață! Pentru ei, atunci, prezentul are nostalgie… Ca un oftat de suflet… Tot ce vor trăi este un déjà-vu… Apoi, vine de la sine… Ai înțeles, Vasile?

VASILE: – Nu… Ce să-nțeleg?

ION: – Cum, ce? Nostalgia prezentului! Ratatule!

*Aici (aproape) se sfârșește prima treime de act.*

VASILE: – Băăă! Dă-o dracului de nostalgie a prezentului! Nostalgia prezentului este o amintire agresivă… Sunt clipe care-au murit… pe gratis. Prezentul are numai viitor! Nu putem vorbi de prezentul prezentului, pentru că-i,deja, trecut! Ș-apoi… Viitorul va fi atunci când voi termina eu sticla de votcă și mă voi șterge la fund cu tot Codul Penal! Aia e, Ioane! Și să nu uiți, mă, să-mi arunci chiftele cu șlaidăru’ la bulău! Acesta-i viitorul prezentului, mă! Fir-ai al dracu’ de meltean! Boule!

**Aici (aproape) se sfârșește a doua treime de act.**

(…)

***Cortina va cădea, fără gong (în diferența de timp până la un act).***

(…)

Timpul rămas îl umple fiecare cu ce vrea… Este timpul în care poți să-ți planifici momentul de depresie. Când cortina e complet trasă și, dacă depresia o să vrea să mai rămână, n-o lăsa! Aliază-te cu simptomul și du-te spre tragicomedia de afară … Acolo-s cele mai multe răspunsuri fără întrebări. Acolo sunt jignirile tăcute cărora ar fi bine să le poți zâmbi sau să le privești c-un aer tâmp…
***
FINAL.
”Când ai murit lumii, ți-e dor de tine însuți și-ți consumi ce-ţi mai rămâne de trăit într-o nostalgie neîmplinită.” /Emil Cioran – ”Amurgul gândurilor”/