Mic tratat despre carte

Te-ai întrebat, vreodată, de ce o carte ține la fel de mult sau chiar mai mult decât o casă? Răspuns simplu: cartea unește oamenii, casele îi izolează… Cartea-i medicament. E vitamină pentru suflet și inhibitor de singurătate. Frânează sau împiedică dezvoltarea unui agent patogen: prostia. Cartea-i istorie. Ne arată motivul pentru care oamenii au muncit și au murit. Cartea-i avere. O poți dona sau lăsa moștenire. E dar pentru nenăscuți. Cartea-i muzică. E concertul tăcut al minții tale până la exaltare simfonică cardio-cerebrală. Cartea-i terapie. E necesarul vieții sufletului. Nesimțitorul va putea simți nepipăitul. Cartea-i destin. Te alege, te citește, te schimbă și te învață cum să mori.
(…)
Pentru tine.
Cartea-i mai mult decât poate exprima un om, fie el chiar autorul ei. Pentru a fi un deziderat, eternitatea are nevoie de timp, omul are nevoie de cărți…
Când citești…
Când citești, gândește-te dacă Dumnezeu ar fi putut să scrie așa, pentru că și diavolul scrie cărți… Dacă nu-ți place ce citești, scrie tu altfel…
(…)
Atenție!
Flaubert ne îndeamnă: citește pentru a trăi! Totuși… Helen Exley: ”Cărţile pot fi și periculoase. Pe cele mai bune ar trebui să fie scris: ‘Această carte îţi poate schimba viaţa ‘ / ”Books can be dangerous. The best ones should be labeled: ‘This could change your life‘.”