Mic tratat despre excesul de suferință

Omul este  cumplit de responsabil pentru cea mai mare parte a dezordinii în care ne aflăm astăzi… C. S. Lewis a spus: „Omul, nu Dumnezeu, este cel care a produs instrumentele de tortură, bicele, închisorile, sclavia, armele de foc şi bombele; din cauza avariţiei oamenilor şi a prostiei omeneşti avem astăzi în lume sărăcie şi muncă în exces”.

(…)

In concluzie, omul “clădeşte” exces de suferinţă… El tratează cu uşurinţă suferinţa; o acceptă ca fiind o realitate a vieţii… Suferinţa, arareori, e văzută ca atare… Este trăită în secret, secretul casei sau secretul inimii. Suferinţa cea mai mare şi mai intensă este o problemă extrem de personală. Ne place să credem că este bine ca fiecare trebuie să-şi ducă a sa cruce… Crucea o considerăm o bună armă de luptă cu diavolul… Da, dar cu o condiţietoţi cei care cred, trebuie să-i dea în cap diavolului, cu crucea, în acelaşi timp! Altfel, îi producem doar cucuiele care-i împing coarnele spre noi… Ne trebuie unire şi hotărâre în lovire! Simularea individuală, după ziduri, este chinuitoare… Devenim bolnavi. Confundăm suferinţa cu boala… Uităm că toate generaţiile şi-au avut martirii lor… Peste tot în lume! Suferinţa este o şcoală pe care cu greu o absolvim… Şcoala suferinţei are multe clase… Se pare că trebuie să trecem prin toate, înainte de a putea spune că am absolvit această atât de importantă şcoală a vieţii…

 (…)

Important este, acum, ca să ne tratăm boala… Suntem bolnavi de laşitate. Suferinţa este un test al credinţei… Nu-l vom trece, dacă suntem laşi! Din laşitate, nu ne unim, ca să-i dăm cu toţii la cap diavolului. Astfel, nu ne suntem de folos nici nouă… Laşitatea este cuşca libertăţii. Dumnezeu nu ne vrea în lanţuri… Ni le punem singuri şi ne amăgim că suferim pentru El. Nu suntem capabili să suferim nici pentru noi… Uităm că nu este nebun, cel care dă ceea ce nu poate păstra, pentru a câştiga ceea ce nu poate pierde… Este foarte important ca viaţa noastră lăuntrică să fie menţinută la înălţimea activităţii noastre de afară, altfel suntem aproape de o cădere spirituală greu de reparat…

(…)

Ne este greu astăzi, pentru că suntem căzuţi spiritual, ca să ne ţinem crucea în mână… Pentru a ne repara interiorul, trebuie să câştigăm lupta din exterior… Ştie cineva, cum se poate câştiga o luptă care nu a început?

(…)

Tu știi, ceea ce nu vei şti între credință şi luciditate, ca să-ţi fie şi mai întrebător misterul și tresărirea continuă?