Mic tratat despre un perpetuum mobile mâțesc

***

Pisica grasă nu prinde șoareci!” Se spunea așa, până mai ieri… Păi, atunci, cum de-i grasă? Aha! I se aduc.. Mulţi. Prea mulţi. Prea mulţi îi aduc şoareci. S-a făcut grasă. Prea grasă. Mult prea grasă…

(…)

Acum nu mai prinde (practic!) şoareci, pentru că reflexul aducătorilor s-a format… Şi-a format (şi ea!) reflexul de a primi… Acum, pisica ştie numai în mod teoretic cum se prind şoarecii. În mod practic, şoareci are! Teoreticul se transformă (uluitor!) în practic… Chiar și invers! Societatea mâţelor a descoperit un perpetuum mobile. Deh! E un perpetuum mobile pentru un… perpetuum imobile!

(…)

Merge! Să uităm că pisica grasă nu prinde şoareci! E timpul, pentru că… prinde! Și că ulciorul nu merge de multe ori la apă… Merge!

(…)

Multe s-au schimbat în această lume, fără ca filosofii să contribuie cu ceva! În acest moment, concluzionăm (analizând evidențele!) că filosofii nici n-au reușit să schimbe lumea… Cel puțin, așa spera Marx: „Filosofii n-au făcut decât să interpreteze lumea în diferite moduri; important este însă a o schimba” [1]. Domnul Karl a stabilit (korrekt, nicht wahr?) prin al său materialism dialectic: ”Materialismul dialectic a înnoit şi a îmbogăţit gnoseologia (teoria cunoaşterii) prin tezele sale privind cognoscibilitatea lumii, caracterul activ al procesului de cunoaştere, caracterul obiectiv şi concret al adevărului, dialectica relativului şi absolutului în procesul cunoaşterii şi, mai ales, prin dezvăluirea rolului practicii în cunoaştere”.

(…)

Ei, da! Marx ne-a dat o direcție nouă (eine neue Richtung…), totuși… (”An jedem Punkt seines Lebens kann man eine neue Richtung einschlagen”, ne sfătuia și Erwin Koch…)

(…)

Pentru filosofi: dezvăluirea rolului practicii în cunoaştere ne lămurește, pe deplin, de ce pisica-i grasă, chiar dacă nu mai prinde (ea!) șoareci. Totodată, prin îmbogățirea gnoseologiei putem să pricepem, în sfârșit, de ce ulciorul poate să meargă de câte ori vrea la apă… Trebuie (doar) să știm cum să căutam temeiul unic al fenomenelor naturale. Lămuriri ne-a lăsat Thales… Tot el ne-a limpezit gândirea despre asemănare. Cu foarte puțin efort, chiar găsim similitudini între pisica grasă și ulciorul desmegător la apă… Mai ales că, Pavlov ne-a explicat și șmecheria cu reflexul… Așa că, fraților, e logic (și științific!): există temeiul unic!

(…)

Pentru analiști:  datorită șoarecilor pe care îi prinde, fie și în mod teoretic, pisica,  în modul cel mai practic, e grasă ! Și invers, practic, pisica este grasă pentru că ea prinde șoareci, chiar dacă-i prinde în mod teoretic! Pisica, în lumea modernă din zilele noastre, are libertatea de alegere a diverselor moduri… Clar?! Deci: tot timpul ea are șoareci! Nici nu mai contează cum îi prinde! Ce-i aşa greu de priceput?

(…)

Pentru ingineri: Deși nu schimbă energie cu exteriorul, sistemul mâțelor grase violează ireversibilitatea fenomenelor. Le pot face (tot timpul!) reversibile! Clar?! Adică, perpetuum-ul mâțesc este un perpetuum mobile de speța a III-a. Ce-o fi aşa de greu de priceput?

(…)

Pentru ceilalți: Pis-Pis! Pis-Pis! Pis-Pis!  E clar: voi ați priceput!

(…)

Concluzie.

Datorită noii direcții (indicate de Marx) și al dezvăluirii rolului practicii în cunoaştere, ne-am lămurit, pe deplin, de ce pisica-i grasă, chiar dacă nu mai prinde (ea!) șoareci.

Lămurire.

Un lucru nu e lămurit: de ce i se aduc pisicii grase șoareci? Aș încerca eu un răspuns, lămuritor pe deplin: pentru că ulciorul merge -de prea multe ori- la apă!

***

______________________________________

[1] Teze despre Feuerbach