Mic tratat despre prea mult

Timpul este ceva constituit din mulți ”acum” în relație cu ”înainte” și ”după”. / Tempus est ens, ex multis ”nunc” constitutum secundum ”ante” et ”post”.

***

Începe războiul. Sunt prea multe declarații de dragoste.
Uliul nu poate să cânte: prea multe privighetori îi stau în… gât.
Înarmându-se prea mult, oamenii cred c-au înțeles trandafirii și aricii.
Ești un arhitect exagerat de responsabil: îți admiri prea mult propriul eșafod.
După atâtea războaie, avem o prea multă materie primă: cenușa.
Despre tine nu rămân prea multe amintiri: te-ai născut și ai murit.
Nu trăiești prea mult, trăiești între lacrimi. Când te naști plângi tu, apoi ceilalți pe tine.
Nu poți învăța din prea multe greșeli.
Prea multe vise nu te lasă să trăiești.
Iubim prea mult lucrurile: acesta-i răul Lumii.

***

Ad honorem et laudem Dei et publice utilitatis finivit Miles Mraconia his verbis, in Romaniae, in mense mensis Aprilis, anno Domini MMXVIII.

***