Mic tratat despre adevăr

***
Adevăr? Adevăr! Adevăr.
(…)
Rugăciunea ne aduce liniștea. Adevărul ne aduce bucuria. Așa ar și ne-ar fi bine.
(…)
Octavian Paler s-a întrebat: „Nu s-a zis că adevărul unui om este ceea ce el ascunde?” Da, maestre! Din acelaşi motiv, eu m-am ascuns… de mine.
(…)
Îmi place atât de tare adevărul, încât îl mai… caut. Încerc să-l înţeleg în profunditatea-i zbuciumată. Când îl descopăr, mă emoţionez uşor… Cât să transpir brusc. Dacă îmi apare în vis, dimineaţa am cearceaful ud şi mă ustură ochii… Am prostul obicei de a plânge când dorm… Deh! Așa-i, când cauți adevărul doar în vis!
(…)
De multe ori, m-am blocat la ieşirea din casă. Pe stradă nu-l zăresc… Simt durere. Lipsa începe să mă doară. Mă liniştesc, spunându-mi că este imposibil ca să nu fie… Și că mai sunt oameni care-l caută și nu-l găsesc…
(…)
Desigur, despre adevăr, în Biblie și în scrierile înțelepților, găsim colecţia de “esenţe” ale exprimării cuprinzătoare în cuvinte puţine… ”Şase lucruri urăşte Domnul şi chiar şapte Îi sunt urâte: ochii trufaşi, limba mincinoasă, mâinile care vărsă sânge nevinovat, inima care urzeşte planuri nelegiuite, picioarele care aleargă repede la rău, martorul mincinos, care spune minciuni, şi cel ce stârneşte certuri între fraţi.” (Pildele lui Solomon).
(…)
” Mi-e grea pacea
Şi haosul mi-e greu…

Mi-e grea minciuna
Şi adevărul mi-e greu…

Mi-e tare grea
Şi tare greu…”
(D&D – ”Blestem”)
(…)
Din multe sar scântei… Multe iau foc… Mi-aș dori să ia foc… prețurile! Unele chiar au luat… Doar unul aș vrea eu să ardă… Prețul adevărului! Să rămână adevărul… fără de preț! Ar fi singura arsură fără durere. Dar, arde greu prețul adevărului! Știu că acest preț este o candelă cu fitil tandru… Se aprinde numai de mâinile care-l iubesc!
(…)
Din strămoși știm că “mai bun e omul care-și ascunde prostia, decât omul care-și ascunde adevărul”.
(…)
Adevărul este sera fericirilor. Așa cred, deși n-am săpat la rădăcinile lui. Ar trebui să-l ”observăm”. Uite…
(…)
Îl iubesc pe Brâncuşi. Ne-a meşterit Coloana Fără de Sfârşit ca să ne arate cât de strânşi de gât suntem… Ne-a creat Masa Tăcerii ca să auzim cât de tăcuţi suntem… Pentru a vedea cât de pupători undeva suntem, ne-a făcut Poarta Sărutului… Aleea Scaunelor ne arată ce ne mai trebuie la cap… Le-a pus pe toate în line cu o Biserică, indicându-ne pe unde nu suntem duşi… Il iubesc pe Brâncuşi pentru că ne-a plasat pe o axă dintre Bine şi Rău… În funcţie de stimulii exteriori, ne deplasăm când spre Bine, când spre Rău. Mai mult spre… Apare, firesc, întrebarea: cum sunt stimulii exteriori astăzi? Răspundem şi vedem de ce suntem aşa cum suntem… Axa este dezideratul lui Brâncuşi pentru români. Ne-a dorit o axă etică. De aceea pe axă se află o Biserică… L-a rugat pe Dumnezeu ca să aibă grijă de noi. Brâncuşi şi-a pus speranţa în El… Îl iubesc pe Brâncuși că ne-a spus Adevărul. Cum să nu îl iubeşti pe Brâncuşi?! Tu, îl mai iubeşti pe Brâncuşi?!
(…)
Ne lipsește o tradiție în a spune adevărul… Ba, chiar suntem îndemnați să ne adaptăm situațiilor. Ca să rezistăm… Uite… Folclorul nu prea îndeamnă la… adevăr. Folclorul preamăreşte pe şmecheri şi propovăduieşte preacurvia. De la impersonalul ”foaie verde” la “vino pe-nserat, când prostul e plecat” ni se explică de ce trebuie să ne-nşelăm și să ne mințim aproapele, de ce trebuie să-i lăsăm pe proşti să muncească, de ce gura satului ne încurcă socotelile imorale… De prea multe ori ne lăudăm. Suntem o naţie de lăudăroşi. Poate că e o modalitate de-a nu vedea necazurile… Poate. Dar… Lăudăroşenia ne caracterizează din moşi–strămoşi. Ne-am facut iubitori, cinstiţi, harnici, curajoşi etc. La noi haiducii au fost cinstiţi şi curajoşi. Adică luau de la bogaţi şi dădeau la săraci… De fapt, erau nişte hoţi la drumul mare, care, furau de la bogaţi şi dădeau furtișagurile la amante. Incercaţi să aflaţi ce se spune prin Olt despre Iancu Jianu…
(…)
Of-of-of! Măi-măi!
(…)
Adevărul nu-i politică de stat. N-are cine s-o promoveze… Politicienii mint și (ne) fură…
Scriitorul brazilian Fernandes Millor a lansat o dezbatere publică cu tema: “Care este diferenţa dintre un politician şi un hoţ?”
Un răspuns i-a atras atenţia:
– Diferenţa dintre un politician şi un hoţ este că pe primul îl aleg eu, în timp ce al doilea mă alege el pe mine. Am nimerit-o?
Iar replica lui Millor a fost:
– Stimate domn, sunteţi un geniu! Sunteţi singurul care a reuşit să găsească o diferenţă între cei doi!
(…)
Viaţa ne este împânzită de reclame. Adesea, reclamele nu spun adevărul. Ne mint. Unele sunt diavoleşti de-a dreptul. Suntem îndrumaţi să câştigăm cât mai mulţi bani. Întotdeuna, în afişe, graficul câştigului indică o creştere. Adică, diavolul are coada ridicată! Învăţaţi fiind să găsim un beneficiu cuantificabil imediat în bani, nu mai suntem receptivi la activităţile cu un alt fel de beneficiu. Să-i zicem beneficiu social. Conducătoriii parcă nici n-au auzit de aşa ceva. Despre altruism, nu ştiu mai multe decât… Bulă. Acesta îi spunea profesoarei că tatăl său l-a învăţat că-n viaţă e bine să dai mai mult decât primeşti… Întrebat cu ce se ocupă tatăl, Bulă a precizat: e boxer! Asta este! Suntem conduşi de nişte boxeri! Nici despre adevăr, nu cred că au auzit.
(…)
Până acum n-ai spus adevărul. Crezi că dacă o să te spovedești scapi. Da, dar trebuie să spui adevărul… Azi vrei ca să mărturiseşti tot… Ştii că mărturisirea e aproape de nevinovăţie. Ai văzut că mulţi mărturisesc… Chiar este o întrecere. Parcă ar avea loc concursul ”Cel mai bun mărturisitor”, cu o continuare în etapa a II-a, sub titlul „Cel mai iertat”… (…) Cui mărturiseşti? Coadă la Biserică am văzut, doar, la apa Bobotezei şi la Sfintele moaşte… La parchet se fac rar autodenunțuri… Cui? Cel mai bine ţi-ar veni s-o faci în public… Deh! Să ştie toţi că eşti demn şi te căieşti… Aşa! Să se ştie… Dacă ai găsi un canal tv, n-ar fi rău… (…) Uiţi, că omul nu este niciodată sincer faţă de oameni? Nici faţă de el însuşi! Şi, ca să nu te mai critic şi ca să-ţi uşurezi conştiinţa de făţarnic, îţi dau un sfat… Mi l-a dat şi mie un „părinte”… Vrei? Mda! Uite: du-te acasă, închide-ţi uşa camerei cu toate yalele, pune-te în genunchi şi şopteşte: ”Ştii Tu, Doamne!” Mergi la sigur… Nici Dumnezeu nu-L poate minţi pe Dumnezeu! Tu, deşi încerci, n-o poţi face! N-aş vrea, să ai timp ca să asculţi de câte ori am încercat şi eu…
(…)
„Nu s-a zis că adevărul unui om este ceea ce el ascunde?” Mda!
(…)
Locul adevărului este în… inimă. Minciuna e ascunsă-n… creier.
(…)
”Când ţi-e inima-n palmă, nu poţi da cu pumnu-n barbă!”(D&D – ”Cugetări imposibile”)

(…)
Când vrem să mințim și să ne mințim, facem sau primim cadouri…
(…)
Te bucuri, când primești un cadou. Probabil este o cauză… Organic, n-ai vrea să crezi homerianul ”fie pomana cât de mică, bucuria e mare”. N-ai vrea… Dar, nici să spui tot ce simți nu poți… Vezi, începi să te minți… E, aici, un solonian ”ferește-te, cât poți, să spui tot ce știi”… Pentru că saturația n-a generat lipsa de măsură, constați că, adesea, cadourile put. (…) Mirosurile pot anihila bucurii. Nu te mira, anihilează adevărul!
(…)
Crunt…
(…)
Adevăr de acceptat: ”Când suni la telefon sau îți sună telefonul, cineva nu-i lângă tine…”
(…)
Adevăr crunt : “The number you have dialed is not allocated”.
(…)
Am vrut să mă fac “doctor de adevăr”. M-am făcut… Am vrut să ”tai” minciunile. În carne vie… Sunt chiar șeful unei secții „de tăiat”… Am vrut să vindec oamenii… De toate minciunile! I-am ”tăiat” pe mulți. „Tăieturile” s-au vindecat. Minciunile, nu… N-am reușit. Ori n-am ”tăiat” cât trebuie, ori n-am „tăiat” cum trebuie, ori… (…) Un prieten, preot, mi-a spus că prea am vrut să fiu eficient și eficace… “Nu-i treaba ta să te ocupi cu “minciunile”… E treaba mea și a Șefului Meu De Secție! Fiecare cu secția lui!”
(…)
Am o „luptă” cu adevărul. În „plăselele” minţii mele trebuie să fie numai unul… Văd câteva…. Trebuie să-mi ”tratez” vederea… La ”veritolog”! O să devin un tiran cu o maximă etică a sufletului… Deh! „O conştiinţă fără adevăr nu este conştiinţă!” Nu pot să mint: eu spun, n-a spus-o Schopenhauer! Încet-încet, mă voi transforma din stâncă în… om. Until then… The sky is broken… for me. Because I’m exactly a man!
(…)
Adevărul este că ar fi multe de spus despre… adevăr. Sper, să nu fiu înjurat… Nu mă refer numai la mine!
***
Concluzie.
“Am aceeaşi vârstă ca Don Quijote şi drumul m-aşteaptă şi în afară de un scutier, de Rosinanta şi de morile sale de vânt, nu-mi mai lipseşte nimic.” Așa ai zis, maestre Paler! Când ai zis-o, era adevărat… Acum, mie îmi mai lipsesc Eliade, Noica, Ţuţea, Cioran… Îmi lipseşte iarba verde de acasă… (…) Îmi lipseşte dependenţa de jocul norocului a lui Dostoievski, apetitul pentru cafea al lui Balzac, pofta de sex a lordului Byron, absintul lui Verlaine, opiul lui E. B. Browning, alcoolul lui Hemingway şi chiar vizita la morgă a lui Dickens… Mai tot timpul îmi lipseşte dorinţa… altora. Ah! M-am luat cu una-alta… Uf! Era să uit: cel mai mult îmi lipsește rostirea adevărului! Dar, știu eu un loc unde le găsesc pe toate! În ”Groapa Marianelor”! (…) Ajung acolo prin agenţia ”Vis de împlinit”. E singurul loc unde nu mă înghite prăpastia şi pot să fac pentru ultima dată ce fac pentru prima dată… Acolo, pot să spun adevărul și n-o să fiu înjurat de nimeni! (…) „Nu s-a zis că adevărul unui om este ceea ce el ascunde?” Da, maestre! Din acelaşi motiv, eu m-am ascuns… de mine. În ”Groapa Marianelor”!
***
Ce poți?
Poți să-i lași zilei necazul ei. Poți să te rogi și să spui adevărul. Zi de zi. A te ruga și a spune adevărul sunt fapte bune. Poți să le faci și pentru alții…
***