Mic tratat despre o mulțime nevidă

Teoremă: ”Mulțimea cucuielor nu-i vidă.”

Preambul.

Dacă vei întreba computerul tău mental: ”De ce o tot dau în bară?”, o să primești, fără nici o umbră de îndoială, răspunsuri… Niciodată n-o să-ți dea cu bara-n cap! Deci, întreabă-l!

(…)

Bine-bine, dar eu, eu care  ți-am dat sfatul, de ce, oare, regret lipsa cucuielor? Oh! O s-o las mai moale cu regretele… Nu se văd ele, cucuiele, pentru că-s mici, dese și-s pe… interior! Deci, pot să scriu un tratat despre cultura intensivă a cucuielor? Pot! Va avea și un capitol (elaborat!) despre altoire

(…)

Demonstrație.

Nu mă pot abține în a constata că fericirea depinde de ceea ce suntem (de individualitatea noastră) și de numărul privațiunilor. Prin privațiune se înțelege lipsire de un bine sau de lucruri necesare… Cucuiul înseamnă și lipsa unui bine sau a unui lucru necesar… Pentru că fericirea are gardă de corp stresul cauzat de lipsuri, mulțimea cucuielor nu-i vidăQuod erat demonstrandum.

Observație.

Scuză-mi, te rog, exprimarea irațională cu ”fără nici o umbră de îndoială”. Fără nici o umbră de îndoială nu există decât… moartea. Viața este îndoială și credință. Se poate demonstra și așa că mulțimea cucuielor n-ar trebui să fie vidă…

(…)

End of Proof.