Mic tratat despre flori

(…)

Ca să-i înveți pe oameni să fie fericiți, trebuie să-i înveți să iubească florile…

(…)

Toate florile sunt frumoase. Petrece un timp cu ele! Surâde-i unei flori şi îţi va răspunde! Încearcă! Cu florile poţi să împarţi fericirea şi… viaţa! Privind flori, vei vedea că viaţa nu se desenează cu… radiera. Ele fac şi moartea mai frumoasă. O floare îţi va însoţi ultima zi, după cum o floare te-a primit în prima zi.

(…)

Nu ucide florile! Priveşte-le! Nu nenoroci o floare pentru fericirea ta! Florile nu au ”mâine”, nu le lua ”azi-ul” lor!

(…)

Nu uita! Când eşti singur, o floare te poate privi şi… înţelege. Şi ea a fost în mijlocul câmpului… Când o rupi, floarea plânge în tăcere. Pentru tine tăcerea aceasta e ultimul lucru la care te gândești,  deși ar trebui să simți…

(…)

Într-adevăr, Dumnezeu când a  iubit florile a creat sufletul, iar omul iubind florile a creat vaza…

(…)

Se spune că timpul şi ocaziile sunt ireversibile. Aşa este! Acestea răpun şi florile… Numai că, florile nu lasă în urma lor regrete, pentru că nu au orgolii. Frumuseţea nu are orgolii… Uneori (adesea?), oamenii sunt ”les fleurs du mal” și când:

Là, tout n’est qu’ordre et beauté,

Luxe, calme et volupté.[1]

(…)

”Dacă florile și-ar dărui oameni așa cum oamenii își oferă flori, de unde ar fi tăiați oamenii?[2]

 __________________________________________________________________

[1] Charles Baudelaire -  ”L'invitation au voyage” (Les Fleurs du Mal)
[2] Nichita Stanescu