Mic tratat despre un anunț

Îndemnul zilnic sună-n urechi: implică-te! De peste tot se spune: ”Viața este un joc. Nu sta pe banca de rezervă!” Mda! Este un joc, însă ”deștepții neamului” s-au prins că nenorocirile cele mai puține li se întâmplă celor de pe banca de rezervă… Tot de acolo se poate observa cel mai bine jocul. Acolo se pot crede mari ”antrenori”. Uită că-s cei mai mari leneși ai neamului, că au cele mai multe kilograme. Pe banca de rezervă crește cantitatea de seu

(…)

”Deștepții neamului” sunt niște umflați. Vor rămâne așa, pentru că sunt convinși de identitatea lor și, evident, nu vor să și-o schimbe… Au o convingere globală fixă! Au fost și vor fi așa în orice sistem: cei mai mari iubitori ai băncii de rezervă!

(…)

Modernitatea lor e dată de ”portavocea  cu triluri”. Însă, jocul începe să devină deranjat de ”zgomotul” băncilor de rezervă… Și nici jucătorii nu mai vor să fie antrenați de niște bulgări de seu… Și-ar dori antrenorii-n teren… ”Chirurgia” jocului nu se mai poate face prin telefon și nici prin multele manifeste scrise care vor putrezi în ne-citire…

(…)

Nu se mai poate confunda banca de rezervă cu colțarul de bucătărie… În teren! Aci sunt nenorocirile cu care trebuie să ”te joci”… ”Nu e nimic în lume care să fie mai admirat, ca omul care îndură nenorocirea, cu curaj.” Desigur, vorbele lui Seneca le știu și ”deștepții neamului”… Le au săpate adânc în spătarul… băncii de rezervă! Literele sunt cam roase, totuși, de osânza ”deștepților”…

(…)

Solutia.

Banca de rezervă trebuie mutată, de urgență, într-o mare încăpere. Ușa încăperii trebuie închisă pentru multă vreme. Clanța ușii va fi unsă cu ceva urât mirositor… Pentru identificarea locatarilor! Apoi, se poate lipi pe ușă un anunț:

”Chiar dacă nu știi de ce o ușă e închisă, respectă cel puțin faptul că ea este închisă și nu te lupta cu clanța!”[1]

_____________________________________________________________________

[1] Parafrazare din ”Cuvinte de înțelepciune pentru fiecare zi” de Paul Ferrini
    (Ed. For You)