Mic tratat despre depozitul emoțiilor

1

***
Gâtul? Da! La câte au trecut prin el, e partea cea mai răbdătoare a omului… Gâtul, nu natura, constituie piatra de încercare a dialecticii!
(…)
Sinonime pentru gât: grumaz, junghetură, guşă, gâtlan, duşcă, bucea, burlui etc.
(…)
Cea mai de preţ parte a anatomiei corpului uman este… gâtul. El susţine capul în tranziţia (uf!) lui spre trup (cu legătură directă la picioare)… Ar trebui să spunem: unde nu-i gât, vai de picioare!
(…)
Gâtul este depozitul emoțiilor…
(…)
Este colaboratorul creierului și al inimii la… ”înghițit”.
(…)
Cu el luăm atitudine, atunci când facem gât sau când cineva ne stă-n gât… Din gât afirmi, infirmi etc. Când ameninți pe cineva, îi spui: îţi iau gâtul! sau îi zici ceva despre gâtul mă-sii…
(…)
Dar… Cei care ”fac prea mult gât” cad în păcatul de a disprețui totul…
(…)

Gâtul este supus ghilotinei. Tot de el se agăţă funia. Pe gât se ia otrava… Pietroiul de gât se agaţă… Justiţie când vrem să facem, dăm în gât pe cineva! Te binedispui când dai pe gât ceva.(For some reason, when she pays attention u you feel like you light up./ Cumva, când îți dă ea atenție simți că te binedispui.) Emoţiile mari te gâtuiesc. Are proprietăţi cameleonice: când este roşu, când nu e…
(…)
El este barometrul frumuseţii şi al tinereţii (timpul vindecă orice, însă nu e un bun chirurg plastician!). Este vameşul la tot ce intră şi ce iese pe gură. De când e lumea-lume se vorbeşte despre el: „La auzul vocii tunătoare a Domnului, Adam s-a speriat şi mărul i s-a oprit în gât.”
(…)
Este reperul principal pentru cei care vor să facă mişcări surprinzătoare: i-a sărit la gât! De la gât porneşte decolteul (unde se opreşte?)… La un eşec, e posibil să ne fi rupt gâtul… Când ne ocupă cineva ţara înseamnă că ne-a pus cizma pe gât… Bijuteriile de preţ se pun la gât. Când vrem ca să nu-i tihnească cuiva masa, spunem: să-ți stea-n gât! Face politică gâtul, mai ales când opoziţia sare la gâtul guvernului! Când ne place o persoană, lungim gâtul după ea…

(…)

Ce am învăţat despre gât? Cam aşa: ”Este segmentul care leagă capul de trunchi. Anatomic, este format din două segmente: cervical anterior (gâtul propriu-zis sau collumul) care adăposteşte laringele, traheea, esofagul, tiroida, osul hioid, artera carotidă, vena jugulară) şi cervical posterior care cuprinde muşchi, oase, articulaţii (coloana cervicală, măduva spinării cervicală).” Na! Să mai spuneţi că gâtul nu este cea mai importantă parte a corpului! Este viaţa însăşi!

(…)

De el depinde armonia în familie. Nu?! Ce, nu ştiaţi că bărbatul este capul, iar femeia este gâtul?! După cum se ştie, el (gâtul!) poate întoarce capul când şi în ce direcţie vrea! Gâtul ne este busolă!
(…)
Nicio persoană nu-i o ființă atât de abstractă încât să-și certe gâtul…1
(…)
Libertate nu-i, când ceva/cineva îți stă-n gât…
***
Concluzie.
Gâtul este depozitul nostru de noduri … Ce ”nu trece” prin gât, nu va fi pentru noi… Tot ce-am scris, am scris gâtuit de emoție…
***
Sfat pentru toți.
Nu-i bine, să ai gât de sticlă! De ce-ar ști alții, ce-ți trece pe-acolo?
***
Sfat pentru plăsmuitori.
”Prends l’éloquence et tords-lui son cou!” / ”Înhață elocința și sucește-i gâtul!” (Paul VERLAINE – ”Art poétique”)
***
Constatare.
Gâtul potrivit, la omul potrivit!
***
Altă constatare.
La întrebarea: ”Ce-o să zică lumea?” se răspunde (tot mai des): ”O să facă gât!”
***
Articol din ziar.
”Crimă în harem: I-a tăiat SOŢIA gâtul?” (www.evz.ro, vineri, 19 decembrie 2014)
***
Etc.
***