Mic tratat despre cui

***
Se spune că pentru un cui pierzi o potcoavă. Uneori, calul… Apoi, carul… Dar, tragedie-i când n-ai cui unde să-ți pui căciula. E musai ca să fii atent unde îți pui căciula, pentru că doar cuiul pe cui se scoate, nu căciula pe căciulă! Cu toții știm că, pentru a-ți face casă, cumperi cuie… Astfel, cuiul este important. Cel mai important! (Mai ales când n-ai cui să dai telefon…)
(…)
Hai, hai! Nu te-ntrista! Folosim limbajul că să comunicăm, nu pentru a bate cuie… Ce, ți-ai pierdut simțul umorului?! Cui folosește să fim mohorâți? La naiba! Cui îi pasă să privească flori de morcovi pădureţi, când au înflorit cireşii? Ha? Cui?
(…)
Ah, cuiva!
(…)
Celui care crede altceva… ”Ba cât despre fata lui Papură-împărat, pune-ți pofta în cui!” [Vasile Alecsandri – ”Sânziana și Pepelea”]
(…)
E clar cui… Deși…
(…)
Omul refuză orice formă de idealism care ar vrea un discurs despre insignifiantul cui, pe motiv că nu-i ”cea mai pură formă” de pe Pământ… Mda! Adică, sărmanul cui nu-i demn de gândirea omului, de parcă acest cui ar divorța filosofia de artă!
(…)
Cred că oamenii mai complicați se tem să-și pună problema existenței cuiului, pentru că ar trebui să găsească cuiului un stil…”Cui pe cui se scoate!” Am spus-o mai devreme și așa a constatat omul mai simplu. Astfel, omul simplu îi alocă cuiului un stil. Nu-l interesează dacă-i lucru, ființă, întrebare a cazului dativ etc. Este, totuși, un stil complicat, pentru că nu-i simplu ca să scoți un cui cu alt cui…
(…)
Dar, fără a divorța filosofia de artă, badea Ion Românul a găsit soluția simplificării scoaterii cuiului:
”Badea Ion, ca altul nu-i,
Bea pălincă şi socoate:
La pahar îi zice cui
Că doar cui pe cui se scoate.” [”Epigramă” de Petru Miloş]
(…)
Iar italienii au simplificat și mai mult metoda de-a scoate cuie: ”orice hohot de râs scoate un cui de la coșciug!” [”Ogni volta che uno ride, leva un chiodo alla bara.” (Proverbio toscano)]
(…)
”Cuiul” este pentru oamenii pe care, în mod obișnuit, îi considerăm normali. Apopos, ați văzut, vreodată, un nebun bătând cuie? Că nebun cu cucuie ați tot văzut… De altfel, într-o societate nebună, mișună toate viciile, nu toate cuiele…
(…)
Of!
(…)
Deseori, cuiul este singurul sprijin al nenorociților… (Am cui să dau telefon!)
(…)
Greșelile trecutului, cui i-au fost de folos?
(…)
Momentul cel mai bun pentru eliminarea unei emoții ”negative” este cel în care te-ai hotărât să n-o bați în cuie…
(…)
Dacă vrei cu adevărat să faci progrese în viață, învață să scoți… cuie. Scosul cuielor e un capitol întreg al cursului ”Despre bucurie”.
(…)
Dacă ești actor… Esențialul cui… ”Cu timpul am descoperit cum te poţi apropia de un rol, cum îl citeşti foarte bine de mai multe ori, vezi cine este el în economia piesei, pe cine iubeşte din piesă dintre partenerii lui, pe cine urăşte, cui arată că-l iubeşte, cui nu-i arată că-l iubeşte dar îl iubeşte totuşi, mă rog, sunt o mulţime de lucruri care construiesc un personaj şi trebuie să te ocupi de ele.”(Victor Rebengiuc)
(…)
Doar destinul ți-e bătut în cuie…
(…)
Ar mai fi câteva metode de-a face din cui orice, dar le las pe altă dată… Sper că n-o să mă-ntrebi: ”Cui prodest?” [”Cui folosește?” (lat.)] S-ar putea să-ți răspund: ”Cui bono!” [”Cui îi este avantajos!” (lat.)]
***
Nedumerire.
Cum se scoate, totuși, ultimul cui?
*
Constatare de viață.
Când ești singur și trist, cui îi pasă oare? Țelul unui cui este să ruginească lângă alt cui…
*
Observație.
”Cui pe cui se scoate” nu se folosește în lupta contra patimilor… Patima nu se scoate cu patimă: ar însemna să condamni o prostituată la… locul de muncă!
*
Sfat.
Când nu poți să bați sau să scoți un cui, anunță-ți familia, colegii și roagă-i să te sprijine! O să vezi cui îi place să dea un ajutor. Un test util.
*
Concluzie.
A bate sau a scoate cuie este o activitate de transformare… umană. În bine sau în rău. Poți să constați că scoaterea unui cui este treaba altui cui….
***