Mic tratat despre gândirea nepatologică

***
Norii sunt ca oamenii: mohorâți sau nu, înălțători sau nu, plouați sau nu, luați de vânt sau nu… Dacă s-ar uita mai atent la cer, fiecare om ar ști că are un nor care-l așteaptă… Cerul este ”sala de așteptare” a norului tău… Acolo vă veți întâlni și veți aștepta anunțarea liniei de plecare și direcția… Norul tău îți va fi tovarășul care te va izbăvi de lume. În acea ”sală” necuratul nu intră, deși există o teamă… Nu! Ar fi prea aproape de Dumnezeu!
(…)
Tu poți intra, din când în când. Nu-i rău să fii, uneori, ”cu capul în nori”, nepatologic, mai ales când ți-e greu ”cu capul pe umeri”… Atunci, vei fi în Universul fizic cu Universul tău simbolic. ”Cu capul în nori” scapi de o rațiune pământească și vei avea una divină… Nu vei mai avea ”șefi” (președinte, guvern, primar etc). Vei înțelege apostazia, fără renunțarea la credință… Gândirea (nepatologică) ”cu capul în nori” este o condiție necesară pentru ca psihicul să devină conștiință…
(…)
Ai nevoie de o asemenea stare! Atunci, te opui acțiunii dezorganizatoare a mediului și treci la organizarea nevoilor tale, arătând lumii că democrația nu e doar legea majorității, ci legea majorității care respectă minoritatea ”cu capul în nori”. Nu-i vei mai lăsa pe oamenii ”cu capul pe umeri” să-și dezvolte ordinea lor vidată de criterii. Idealistul îi arată direcția realistului, pentru că numai el mai crede că există ceea ce realistul crede că nu-i, el îi arătă că natura-i sigură, nu averea… Cel ”cu capul în nori” îl ajută pe cel ”cu capul pe umeri” să nu mai fie încrezut și unilateral sau, cum a spus, cândva, Kant: ”reprezintă al doilea ochi al omului de știință”.
(…)
Să nu te mai miri, când auzi despre un savant că-i ”cu capul în nori”! Ai și tu nevoie de o asemenea stare… Nu ca să devii savant, ci ca să poți ucide cugetarea trupească pentru a învia cugetarea duhului. Este o condiție necesară pentru ca psihicul să devină conștiință… Și e gândire nepatologică… Ignori materialismul, stupiditatea, reductivitatea la zero, incapacitatea de a conjuga spiritul cu materia… Uiți de comunism, de fascism, de terorism, de toate de felul acesta… Și le trimiți… undeva, dar nu spre nori…
(…)
Știi…
(…)
O gândire nepatologică „cu capul în nori” poate fi exprimarea independenței care nu mai este derivativă şi revendicativă, ci expresivă, mai… naturală.
***