Mic tratat despre firea noastră

***
Lumea-i un mare artist, iar pământul e o unică operă de artă. Această operă de artă e zugrăvită din sublimul și suferințele lumii, din sănătatea și bolile lumii. O taină a firii noastre.
(…)
Să observăm, prin prisma artei, bolile…
(…)
Navigarea giroclinometrică printre „autoerotism, narcisism şi homosexualitate” dezvoltă iubire patologică. A aproapelui… Uneori, iubirea aproapelui nevestei/soţului /prietenei/prietenului…
(…)
Etapele sunt (exact!): adagio sostenuto, andante con variazioni, presto (e arrivederci?!). Introducere, expoziție, dezvoltare, repriză…
(…)
Așa.
(…)
Imaginează-ți…
(…)
Pe o terasă vieneză, Freud citeşte Tolstoi şi ascultă Beethoven. Bea schnapps. Scrie: „manifestările compulsiei la repetiţie… vădesc într-o foarte mare măsură un caracter pulsional şi, atunci când acţionează prin opoziţie cu principiul plăcerii, dau senzaţia unei forţe demonice în acţiune”.
(…)
La masa vecină Ravel uită să bea. Compune! Compune cu mâna stângă, în slow-tempo, un boléro…
(…)
Așa.
(…)
Peisaj kreutzian. Etos kreutzian. Lumea? Lumea-i „sonată”. Un allegro, organizat în „formă de sonată”: introducere, expoziție, dezvoltare, repriză.
(…)
Așa… Sunt momente aparent liniștite. Sunt momente puternice. Umanitatea dă, întâmplător, peste ceva frumos…
(…)
Da… Dar frumosul este interpretat și folosit în mod pulsional, ca o subjugare a principiului plăcerii. Arta devine, cauzatoare de accelerări ale ritmului cardiac, amețeli, confuzie, halucinații, mijlocitoare de iubire patologică și generatoare de compulsii. Și… Încet-încet, începe navigarea giroclinometrică printre „autoerotism, narcisism și homosexualitate” dezvoltând un fel de iubire patologică. A aproapelui… Iubirea aproapelui nevestei/soțului /prietenei/prietenului… Începe generarea suferinței din dragoste… Numai că, o cultură care idealizează iubirea neîmplinită, nu consideră că sunt manifestările unui simptom patologic… Este și un refuz categoric în a crede că frumosul poate genera tulburări ale psihicului… Uităm că diavolul a fost un… înger.
(…)
Să observăm, prin prisma artei, sănătatea…
(…)
Da… Dar arta este, și mereu va fi, leacul sufletului. Este salvarea care vine când, pentru vindecarea lui, medicina este depășită. Arta deține un colosal secret al vindecării și al păstrării sănătății sufletești. Este mult mai mult decât un mijloc de a ne atenua complexele și a ne accepta imperfecțiunile ori de a fi mai buni, mai deștepți sau de a elibera surplusul de emoții… Este terapie. Ne reamintește și de ceilalți îngeri…
(…)
Avem nevoie de artă pentru că uităm atât de repede. Suntem ființe caracterizate în aceeași măsură de nevoi trupești și spirituale, așa ca avem nevoie de arta să ne stimuleze imaginația toropită și să ne motiveze în feluri în care simplele expozeuri filozofice nu o pot face. Multe dintre ideile noastre importante sunt strivite și ignorate în viața de zi cu zi, iar esența lor se uzează în timp. Știm, la nivel intelectual, ca trebuie să fim buni, iertători și empatici, dar astfel de adjective au tendința de a-și pierde întreaga semnificație până când dăm peste o lucrare de artă care pune stăpânire pe noi prin intermediul simțurilor noastre și nu ne lasă să scăpăm până când nu ne vom fi amintit de ce contează aceste calități și ce mare nevoie are societatea de ele pentru a-și păstra echilibrul și sănătatea psihică.” (Alain de Botton – “Religia pentru atei” )
(…)
Este arta un paradox? Nu.
(…)
Pentru că…
(…)
„Arta e un mijloc de comunicare între suflete” (Paul Sérusier)
(…)
Etapele comunicării sufletelor sunt (exact!): adagio sostenuto, andante con variazioni, presto (e arrivederci?!). Introducere, expoziție, dezvoltare, repriză…
(…)
Prin artă descoperim puterea de a ne exterioriza bunătatea și frumusețea sufletului nostru, pe de-o parte, interpretarea și folosirea ei în mod pulsional, ca o subjugare a principiului plăcerii, pe de altă parte. Prin ea se pot plămădi minuni și simptome patologice creatoare de peisaj și etos kreutzian.
(…)
Lumea?
(…)
Lume-i „sonată”. Sonata pentru pian nr. 8 („Patetica„) sau Sonata pentru pian Nr. 23 în fa minor („Appassionata„) ale lui Beethoven sau fanteziile lui Haydn… Stă bucuroasă la dispoziție pentru… o ședință de sonate. Etapele sunt (exact!): o mișcare adagio sostenuto, andante con variazioni, un final rapid-presto (e arrivederci?!).
***
Concluzie.
Prin intermediul artei omul își exprimă cu ușurință atât emoțiile cât și stările subjugate principiului plăcerii…. Astfel, lumea-i un mare artist, iar pământul e o unică operă de artă, zugrăvită din sublimul și suferințele lumii, din sănătatea și bolile lumii. O taină a firii noastre.
***