Mic tratat despre tăcere

***
În mănăstiri, călugării sau maicile vorbesc domol… Revolta au lăsat-o la poartă. Lui Dumnezeu nu îi plac strigătele, mânia, ura… Imaginați-vă, cum ar fi la lucrul vostru, în familia voastră sau oriunde, dacă oamenii ar vorbi în șoaptă! Ar lipsi un spectacol penibil… Dumnezeu ne aude şi când tăcem… Poate că ar fi mai bine să spunem: “dacă tăceai, cuviincios rămâneai”… Şi, dacă nu poți să taci, atunci, scrie!
(…)
Eu încep… Scriu. Un fel de C.V.
(…)
Pe strada mea voiam să fiu unic. Voiam să fiu atipic… De aceea, m-am făcut medic veterinar. Am devenit singurul cetățean, de pe strada mea, care nu voia să-i moară vecinului capra! Până când m-am însurat… A trebuit să-mi schimb meseria. M-am făcut medic de oameni. Ca să mă ocup de sănătatea soacrei… Deși, eram bun ca veterinar… Atipic, nu? Dar mediul…
(…)
Văd şi eu că nu pot evalua corect pericolele din mediul social… Sunt un paranoic! Un paranoic atipic. Cine mă va trata, oare, pe mine? Nimeni! Voi încerca s-o fac singur… După ce mediul m-a divorțat, m-am călugărit! La naiba! Iarăşi am devenit atipic…
(…)
Şi?! Nu aceasta mi-am dorit toată viaţa? Doar paranoicii fac ce vor, ceilalţi sunt doar nişte chinuiţi… M-am călugărit. Acum pot să vorbesc în șoaptă. Și să tac. Ca să rămân cuviincios. Și să scriu.
(…)
Uite…
(…)
˂˂ Astăzi, un cetăţean necăjit a sădit trandafiri, într-o groapă din asfalt… Nicio maşină n-a călcat florile! Service-urile din zonă au început să şomeze… Dacă toţi vom proceda la fel, ţara mea va deveni o mare grădină… Va fi ‘”Grădina Maicii Domnului”… Iar când mecanicii auto vor vinde flori, voi spune: “Mare mai este Grădina Ta, Doamne!” Deși, îmi aduc aminte vorbele Tale: ”Niciodată nu ți-am promis o grădină de trandafiri!” ˃˃
(…)
Am scris aceasta.
(…)
Și…
(…)
Continuu, în tăcere… Altceva.
(…)
˂˂ Constantin Brâncuși ne-a lăsat ”Masa Tăcerii”. Prin tăcere și har, acolo este locul comuniunii cu Dumnezeu. Acolo este locul strigătelor ajunse târziu. Când comunici cu Dumnezeu, taci frumos. Sau strigi tăcut. Iar tăcerea e limbă universală. Acolo. ˃˃
(…)
Acum ar trebui să tac. ”Dacă într-o vorbă îndeşi mai mult decât încape, devine vorbă goală.”[1] Gata.
(…)
Știu, e greu să taci! Doar e o artă…
(…)
Îndemn.
”Fii tăcut sau spune ceva mai bun decât tăcerea!” [2]

_____________________________________________

[1] Tudor Mușatescu
[2] Pitagora