Mic tratat despre șefi

***
Șefii sunt ca norii: când dispar, se face timp frumos!N-o spun eu, a spus-o… un anonim.
(…)
Eu am aflat că ”șef prost” e pleonasm…
(…)
Apoi, m-am convins că a fi șef e ca-n… politică: nu trebuie să ai dreptate, e suficient ca prostia ta să fie convingătoare.
(…)
De-abia acum am înțeles cum a salvat Ion pe Maria de la viol: a convins-o!Tot ca-n politică…
(…)
Există o disciplină a convingerilor: a fricii, a lăcomiei și a plăcerii. Alții cred ca ar mai fi și cea a prostiei. Treaba lor! Nu vreau să mă pun rău cu clasa politică… Nici cu șeful!
(…)
Oricum, Ion mi-a promis o bătaie soră cu Afganistanul… O să-mi sune apa-n cap precum clopotele lui Ștefan cel Mare din Borzești…
(…)
Cică și ”șef incult” e pleonasm…
(…)
Dar…
(…)
Incultul se fălește cu memoria lui. Susține că le știe, deja, pe toate! Ca un șef! Totuși, pentru el, memoria este ceea ce este peruca pentru o chelie: ceva pentru capul… gol!
(…)
Teama că niciodată n-o să știe cât(e) ar dori, îi motivează frâna pusă studiilor… Și puținele dorințe.
(…)
Când incultul trece pe lângă o bibliotecă, dă strechea într-însul. Incultul nu poposește acolo! Nu-și imaginează Paradisul pardosit cu cărți! Strechea l-a făcut un adaptat la dinamica lumii actuale.
(…)
La naiba! Incultul știe să se adapteze. Chiar e șef… Din cauza lui, ”șef incult” a devenit pleonasm…
(…)
Dar..
(…)
Incultul lasă ceva-n urma lui: o nedumerire! De ce conduce el şi nu alţii?!
La o asemenea întrebare nu știu să răspund și, te rog să mă crezi, nu vreau să mă pun rău cu șeful!
(…)
Nu vreau, dar să-i iau locul vreau?
(…)
Aș cam vrea… Păi, stați așa, eu nu-s din aia, despre care v-am spus. Nici nu știți câte mai știu… Numai când mă gândesc la câte regionalisme știu, îmi vine să scot ”triluri” de măgar… Și apoi, vreau să fiu puternic ca un leu… Și…
(…)
M-am decis să fiu puternic ca un leu. Ieri. Azi, când închid ochii cred c-am stins… lumea. Mai trebuie… să rag. Totuși, ornamentul muzical nu-mi reușește… Scot doar ”triluri” de măgar și de leu, în același timp! Acele ”triluri” … Pentru început, mi-aș dori un răget grozav și lung de taur… Totuși, încep să rag ”egotismic” prin prejurul agănăului, bacăului, bălălăului, băltăului, bătălăului, birăului, bodârlăului, brighidăului, bucsăului, burlăului, călăului, căpăului, ceacăului, ceahlăului, ceangăului, ceatlăului, cetlăului, ciocălăului, clănțăului, drângălăului, drăngălăului, dudăului, dulăului, făcăului, făgădăului, fătălăului, ferăstrăului, ferestrăului, fierăstrăului, flăcăului, fușalăului, gealăului, hădărăului, haidăului, halăului, handralăului, hăndrălăului, hânțăului, hârăului, hărăului, hârdăului, hârtăului, hătălăului, hăului, herăstrăului, hojmalăului, hojmălăului, ilăului, jintălăului, jujăului, lărmălăului, lehăului, leorbăului, lingăului, macadăului, măgădăului, mâncăului, măngălăului, mătcălăului, mâtcălăului, mestecăului, molălăului, mutălăului, nandralăului, nătărăului, ningăului, păpălăului, pârăului, părăului, poclăului, popândăului, prașcăului, prostălăului, răului, răzălăului, șalăului, șalgăului, sămădăului, sinălăului, tălălăului, tămbălăului, țângăului, țârăului, tăului, țiclăului, țingăului, țipăului, tontălăului, trăscăului, tumbărăului, vălăului, zăblăului, zgăului, zurgălăului, hatalăului, rașpalăului, băbălăului, bălbălăului, bâzălăului, bonzălăului, căcălăului, cercălăului, corcălăului, drugălăului, foșălăului, gongălăului, hoșmălăului, jarcălăului, jărpălăului, lăngălăului, măsălăului, mățălăului, măzgălăului, mâncălăului, mânzălăului, mestecălăului, mogălăului, năcrăvălăului, nănălăului, pășcălăului, olălăului, pălălăului, păscălăului, păucălăului, pârgălăului, pirgălăului, pisălăului, piscălăului, pișălăului, pliscălăului, porcălăului, prăbălăului, prundălăului, pungălăului, pușcălăului, răpălăului, săpălăului, scremălăului, scribălăului, spălăului, sucălăului, șăncălăului, șerpălăului, șodălăului, șpicălăului, șterțălăului, tălpălăului, tepălăului, torcălăului, trămpălăului, tutălăului, țepălăului, vâjgălăului, zicălăului, cealăului, chiralăului, cormalăului, cosalăului, curmalăului, japalăului, mustalăului, neargalăului, nilalăului, nuntalăului, pagalăului, piștalăului, poșcalăului, poștalăului, prabalăului, priscalăului, pușlalăului, rapalăului, râncalăului, robalăului, salăului, sânzalăului, sforgalăului, stufalăului, șaftalăului, șagalăului, șeitalăului, șipalăului, șișcalăului, șteapalăului, tiucalăului, țurțalăului, vandralăului, zurgalăului, prostănăului, hurduzăului, botăului, chisăului, cobârlăului, dârlăului, lompăului, năgârlăului, fălcăului, măcăului, țigmăului, pârșcăului, păpărăului, pițărăului, pițingăului, poșcolăului, săbăului, sasăului, solgăbirăului, șurlăului, tanăului, tânjălăului, țiglăului, văităului, crestălăului, mânjălăului, trăncălăului, țingălăului, bădărăului, bezărăului, chișărăului, ciocărăului, cosărăului, măcărăului, nădărăului, pulărăului, spinărăului, șestărăului, știobărăului, tăncărăului, tecărăului, bodîrlăului, ciocârlăului, cobărlăului, cocârlăului, jirlăului, modârlăului, pârlăului, pichirlăului, scăbârlăului, supurlăului, șirlăului, șopârlăului, țârlăului, cotârlăului, trăgăului, adăului, alsăului, călindăului, hajmandăului, mărăndăului, trămândăului, borândăului, morândăului, țigmandăului, ardăului, așăului, acăului, acăstăului, balcăului, bangăului, băgăului, băligăului, băsăului, tiglazăului, tisăului, toldăului, vandrălăului, vaităului, bulăului, ciucălăului, ciumălăului, clămpăului, chiulăului și țărcălăului… cotidian. Uf! Gata!
(…)
Ioi! Ce-am făcut! Ăsta-i răget?! Chiar am început ”să sting lumea”…
(…)
Mda! Dar cu asemenea calități pot să fiu și eu șef… Nu-s numai gelos pe funcția șefului, îi sunt corespunzător! Așa că…
(…)
Recunosc: o fi ”șef prost” sau ”șef incult” pleonasme, dar ”șef măgar” în niciun caz! Numai câte regionalisme poate ”să ragă”…
***
Sfat pentru tine.
Aceasta a fost o piesă mono-act de coșmar. Decorul: există! Personajele: există! ”Înarmează-te cu răbdare şi nu rata nicio ocazie!” Poți s-o joci și tu.
***
Cu permisiunea dumnealui, un sfat pentru șeful meu:
„Tot omul se naște cu cartea lui în sân… nu o lăsa necitită, căci se întunecă lumea și nu poți cunoaște slova. Cauți cartea altuia și a ta îți rămâne străină. Răsfoiește-o la timp, înainte ca limba ei să tacă și să o uiți…” (Tudor Arghezi – „Opere“) Regionalismele, din cartea mea, le-am aflat…
***
Sfat pentru mine.
Fără crize de realism!
***