Mic tratat despre ființa socială

Pentru orice nenorocit e o mângâiere să aibă tovarăși în nenorocire.”[1] Astfel, egoismul l-a făcut pe om… o ființă socială. Primul pas neetic! Apoi, pas cu pas, omul social a început să nu mai aibă preferințe etice: ”haleala întâi, etica pe urmă”[2].  Etica a devenit ”ceva” relativ. Relativitatea aceasta îi încurcă rău pe psihologi și-i avantajează pe asiguratori. Asiguratorii știu toate fricile neeticului… Marea frică a neeticului este… natura umană. Este frica criminalului -înarmat până-n dinți- care ar vrea să se reîntoarcă în… poligonul de tragere.

(…)

Cum ”generalizările” nu sunt prea bune, cred că, pentru cei care nu se regăsesc în ”generalizare”, etica este ceva… tragic. Despre etica tragică sunt multe de spus. Numai ce am început…

___________________________________________________________

[1] Spinoza
[2] Brecht