Mic tratat despre investiție și jertfă

***
Dintre toate animalele, numai oamenii cred în Dumnezeu. Paradoxal, cele mai multe animale “fără Dumnezeu” sunt… „oameni”.
(…)
După ce au reușit să pună preț pe lucruri, oamenii au început… să le prețuiască! Mult! Pe Dumnezeu l-au considerat, inițial, „fără de preț”, apoi i-au dat valoare, un număr de inventar, l-au trecut pe o fișă de magazie, i-au calculat amortizare accelerată și… urmează să-l caseze prin dezmembrare! Părțile, care mai pot fi folosite, vor fi scoase, de sărbători, pe bonuri de consum… Acești oameni își atribuie titlul de Gestionari ai Universului… Gestionari cărora nu știu ce să le urez… “La mulți ani!” pare… o blasfemie.
(…)
În fiecare zi facem o investiție numai pentru noi, nu o jertfă… ”La mulți ani!” este o dezvoltare extensivă… Investiții numai pentru sine… Adesea, aceste investiții sunt lepădări de sine.
(…)
Jertfa…
(…)
”Jertfa, în substanţa ei spirituală, este iubire. Jertfa e şi conştiinţa; este cunoaşterea precisă a unui ţel superior căruia mă devotez. Nu este oarbă, ci totdeauna este luminată de adevăr. Jertfa e, de asemenea, libertate. Jertfa, ca deschidere a noastră către Dumnezeu şi către lume, ca autodăruire, este, în esenţă, expresia cea mai deplină a iubirii care ne defineşte fiinţa.” (Părintele C. Galeriu)
(…)
Jertfa nu-i negociere. Deci nu-i investiție… Pentru oameni, este o floare aruncată în calea dreptății…
(…)
O mare jertfă: rugăciunea! Jertfim timp, pentru Dumnezeu. Clipe supreme. Ascultă începutul Sfintei Liturghii… ”Καιρός του ποιήσαι τω Κυριω!/Kairos tou poisai to Kyrio! /Vreme este să slujim Domnului!”
(…)
”Nu se poate fără jertfă, să știți. Cine fuge de cruce, fuge de Dumnezeu!” (Arsenie Papacioc) Dintre toate animalele, numai oamenii își fac cruce…
(…)
Știi…
(…)
Investiția numai pentru tine…
(…)
Te-ai gândit, că-i trist să te ocupi numai de tine… E ca și cum ai sta toata viața în fața oglinzii… O investiție în a-ți ciopli chip.
(…)
Spune-mi în ce investești, ca să-ți spun cine ești!
(…)
Apar ”încercările investiționale”…
(…)
Așa… Îți spui.
(…)
Aş deveni egoist. N-aş mai iubi pe nimeni… Un egoist raţional. Şi o iubire raţională! Un sceptic entuziast. (…) Nu cred că mai e cineva altruist… Sau? (…) Pot să n-am grijă de mine? Pot? Dacă grijă nu e, nimic nu e! Nu? (…) Deja, mi-s egoist! Până-n măduva oaselor… Clar! Nu-mi mai dau destinul nimănui! Îl ţin numai pentru mine! Aşa m-am înţeles cu Dumnezeu. Şi El e egoist! Îi iubeşte El prea mult pe toţi şi nu-mi mai rămâne şi mie…
(…)
Of! Totul curge! Încerc să te înțeleg… Când eşti nefericit în acesta viaţă, nu te mai gândeşti la o alta… O fi viaţa între n-am ştiut şi nu ştim? O fi… N-am ştiut, nu ştim. Dar am vrut să ştim? Nu ştim! Poate vom şti cândva… Nu vom şti niciodată nimic din ce va fi… Poate, într-o altă viaţă tot ne vom iubi….
(…)
Dau drumul lacrimilor printre priviri.
(…)
Vă las vouă ce-am privit și cu ce m-am ales! Încep să redevin altruist… Așa-i viața! Schimbătoare! Sau eu… Încep să înțeleg altfel ”când nu mă iubesc tot, nu iubesc nici pe altcineva”…
(…)
Investiția numai în mine este o himeră.
(…)
Da.
(…)
Iubeam prea multe himere. Le iubeam. Aşa eram eu fericit… Îi spuneam lui Freud că omul fericit este cel care stăpâneşte himerele…
(…)
Dacă himera este prea mare, o poţi tăia în bucăţele şi poţi s-o înghiţi… Pe himeră n-o doare… Aflasem că omul care iubeşte are valoare de Dumnezeu.(…) Eu iubeam… himerele! Eram iubitorul fericit… Nu aşteptam nici reciprocitate! Nu aşteptam…
(…)
Până ieri, când am visat că mâine, adică astăzi, te voi strânge de gât, tovarăşa himeră! Omorându-te, vei deveni realitate… Te voi jertfi.
(…)
Poate…
(…)
Te strâng de gât, tovarăşa himeră! Te strâng! Adio, tovarăşa himeră! Tu nu mă laşi, de fapt, să călătoresc spre mine! Tu!
(…)
Adio! De astăzi!
(…)
Investiția numai în mine o transform în… jertfă.
(…)
Fără jertfe oamenii nu există. Sau nu sunt oameni… Jertfa dă aripi gândirii. În zborul gândirii, mă aflu şi văd cum trăsnetul munți înalți lovește… De durere, mi-s munte înalt… dar mă jertfesc. Jertfa liniștește sufletul. Mă doare, mă jertfesc, deci exist!
(…)
”Mă doare, mă jertfesc, deci exist! Jertfa liniștește sufletul.” E prea multă filozofie aici? Vrei o demonstrație mai aplicată? Vrei o demonstrație exactă a liniștirii sufletului?
(…)
Încerc.
(…)
Jertfa poate fi o cauză declanșatore în eliberarea mediatorului chimic din componenta presinaptică, care, începe odată cu membrana butonului terminal şi ajunge de-a lungul axonului neuronului presinaptic. Depolarizarea membranei butonului terminal produce deschiderea canalelor voltaj-dependente şi ionii de calciu pătrund din spaţiul extracelular în buton, în virtutea gradientului electrochimic. Aceasta, determină fuzionarea veziculelor cu mediator cu membrana presinaptică, în “zonele active” ale acesteia. Intervine mecanismul “kiss and run”, care presupune desprinderea veziculei golite de la membrana presinaptică, închiderea porului şi reumplerea rapidă cu mediator chimic, după care vezicula revine în eşalonul veziculelor imediat disponibile… Uf! Şi, după asta, te liniștești… Chiar zâmbești! Ai înțeles? Acum, chiar zâmbești… Omul e altceva, decât micro și macroeconomie…
(…)
Liniștea va ajuta ”catârca” să ducă ”samarul” și să suporte mai ușor ”căpăstrul” vieții… N-a fugit de Dumnezeu. Poate să-și facă cruce.
***
Concluzie.
Dintre toate animalele, numai oamenii își fac cruce… Dintre toate animalele, numai oamenii cred în Dumnezeu. Paradoxal, cele mai multe animale “fără Dumnezeu” sunt… „oameni”.
***