Mic tratat despre iubirile din interes

***
Galaxie după galaxie… Răsfoiesc Catalogul Universal. Vreau! Vreau să aleg! Din Catalog, galaxiile mă ademenesc : „Alege-mă, că-s colosală! Ba pe mine, mi-s abisală!” (…) Și, astfel, nehotărârea-i gata… Dacă nu aleg, Universul se simte abandonat. Le vreau pe toate! Îi poruncesc Universului să mă încoroneze cu 200 de miliarde de galaxii… Dacă poruncești, Universul este cea mai docilă existență… Devin Mijlocul Lui Invariabil! Da? Ce bine! Ce bine este să fii înveșmântat în Univers! Colosal de bine! Abisal de bine… Mai ales când și umbrele în mine ridică un Univers… Ce mai freamăt, ce mai zbucium! Universul îmi este prima iubire din interes…
(…)
Când mi-e teamă că o să plâng, încep să râd… Râd până mă fac… de râs. Apoi încep să plâng până mă fac… de plâns. Acum, mi-e teamă că nu pot să râd… Plâng. Plâng. Plâng. Ciudat! Lacrimile îmi curg pe ramele ochelarilor şi-mi reintră-n ochi. Plâng la nesfârşit. Mi s-a făcut plânsul perpetuum mobile… Şi plâng… Fără durere! Aşa aş vrea să cred, deşi lipsa durerii mă doare mai mult decât efectul ei… Mi se spune că dacă durere nu e, râs e! O fi, dar acum nu e! Râsul nu-mi e perpetuum mobile! Nu poate să-mi reintre-n gură… N-are rame de întors! Cumpăr rame! Ramele ochelarilor sunt cea de-a doua iubire a mea din interes…
(…)
Am învăţat să patinez. În gând! Fac combinaţia cvadruplu tulup cu triplu tulup până asud… Apoi cad… Rămân… fără grai! Pentru scurt timp… Apoi vorbesc, vorbesc… În gând! Despre patinaj! Mă frământă tema: „Aş putea să patinez printre oameni?”. Mă tot întreb… Nu mi-am răspuns… Încă vorbesc despre patinaj. În timp. Am pus patina pe el… Nu-l scap… Revin şi patinez… Mi se pare că patinez. Oare, am început să nu mai gândesc? Am dreptate! Mi se pare… Gândurile care patinează, devin realitate. Care nu, îngheaţă! Peste ele vor patina altele… Şi tot aşa… Până la stratificarea: gheaţă-gând, gând-gheaţă… Nu tresar. La patinaj sunt bun. I´m the best! (Yes, it’s realy, I’m the best and… fuck the rest!) Când gândesc patinajul, ştiu că orice prost ştie să patineze fără să gândească! Şi mai ştiu că sunt deştept, dar astăzi prea am întrecut măsura! Pfui! A few people laughed… A few people cried: : «Votez pour nous, nous penserons pour vous… ! » Buuu-bu, Bu-bu! Bu! (…) Ce mai freamăt, ce mai zbucium! Patinajul îmi este cea de-a treia iubire din interes.
(…)
Dacă focul n-ar face cenuşă, Doamne, ce mult l-aş iubi! Aşa, îmi aduce aminte de ce-oi fi… Şi de iubire. L-aş iubi, dacă mi-ar arde durerile şi dorinţele… Ele nu fac cenuşă! Din ele rămân doar iniţialele… D&D… Atunci focul va fi enorma mea iubire din interes! Dacă vrea, poate să-mi ardă şi iubirea… Vrea, dar nu poate. Focul nu arde foc! Iubirea este scânteie, flacără, jar, cenuşă…

(…)
Pe lângă un copac treci astăzi şi îl ignori. Mâine, nu! El poate să fie copacul speranţei tale. Speri ca, la momentul potrivit, să-ţi fie un bun cârlig tămăduitor. Uiţi că, greşeala unei clipe strică bucuria zilelor de apoi… Iată cum, o speranţă împlinită, poate să fie deşartă! Invers? Se fac studii… M-am convins: copacul va fi ultima mea iubire din interes. Ar fi bine s-o uit. Fără freamăt, fără zbucium…
***
Observație.
Avem multe iubiri din interes. Chiar și pe Dumnezeu îl iubim așa…
***
Concluzie.
”Ceea ce noi numim iubire este -în esență- venerația vieții.” ( Albert Schweitzer) Avem tot interesul să trăim.
***
Sfat.
Și pe câini ar trebui să-i iubim din interes: latră în locul nostru!
***