Mic tratat despre emoții

***
”Mărindu-ți paleta emoțională, îți îmbogățești viața!”, îmi spuse terapeutul. Mă sfătui să-mi extind paleta de emoții, direcționându-mi altfel concentrarea și schimbându-mi fiziologia… ”De ce inima are gânduri de care creierul nu știe?”, îl întrebai, după ce-mi reglai vocea. ”Nu știu!”, răspunse. Avu grijă ca să ridice din umăr… Mă inundă o lămurire: nu mi se păru a fi paranoic! Brusc, m-apucă îngrijorarea! Răspunsul lui nu fu de paranoic… Nici paleta lui emoțională! Hm! Dar, întrebarea mea, cum fu?
(…)
Cât de emoționat ești, când te gândești la viitor? În mod real, omul devine pesimist… E bine? Pentru că i se îngustează paleta emoțională, nu prea e bine… În inimă rămân puține gânduri pentru Dumnezeu, gânduri pe care creierul deja le scosese cu motivarea: ”poate că-i bine să nu-L obosim pe Dumnezeu!” sau ”oricum, va fi viață pe Pământ, atât timp cât o să vrea EL”…
(…)
Acum știu de ce se transformă în critici cei care n-au ajuns scriitori… Li s-a îngustat paleta emoțională! Nu mai pot să vadă Marea ca sudoare a Pământului… Abstractizează Omul, transformându-l în… Concept.
***
Te-ai întrebat, vreodată, cui te supui? Răspunsul îți va spune cât de ”bogată” ți-e viața. Adică, vei ști cât de mare e paleta ta emoțională… Iar dacă supunerea ta e de natură religioasă, paleta ta emoțională e mare, pentru că Dumnezeu este o Mare Iubire. De aceea, inima poate avea gânduri de care creierul nu știe…
***
O concluzie.
Mărirea paletei emoționale ne poate ajută ”să simțim” infinitatea lui Dumnezeu aplicată la una din formele sale finite… Este negociatorul aducător de pace în războiul dintre inimă și creier, înțelegând că avem motive ca să fim salvați, pentru că sunt multe de adăugat ființei noastre… Din păcate, lucrând prea mult cu trecutul, un terapeut s-ar putea să nu-ți ajute; lucrând cu rezultate viitoare, nici serviciile de coaching s-ar putea să nu-ți fie de ajuns… În biserici poți găsi preoți blazați…
Ce-i de făcut?
Poate că ar fi mai bine să crezi că poți singur. ”Există oameni care cred că pot şi oameni care cred că nu pot. Ambele părţi au dreptate!” ne spune Henry Ford. Da! Dar tu poți… Pentru început, ascultă, zilnic, muzică… Alege ceva și pentru inimă și pentru creier. Poți asculta simfoniile de maturitate ale clasicilor Hadyn, Mozart, Beethoven, Bach sau ale romanticilor care acordă un interes major atât expresiilor motivice solistice individuale cât şi pedalizării prin tremolo solistic: Bruckner, Hector Berlioz, Johannes Brahms sau Piotr Ilici Ceaikovski… Apoi, încet-încet, vei simți ce înseamnă expresia corală a lui Johann Sebastian Bach: ”O, lume, trebuie să te părăsesc!”… ”Expresia sonoră” e un bun negociator între inimă și creier… Merită să încerci. Șoptește-ți : „Am încredere în mine, pentru că, deși stau în casă toată ziua, și inima, și creierul meu iubește muzica!”. Apoi, când ieși din casă, poți fotografia frumuseți. Apoi, poți adresa cuvinte frumoase oamenilor. Apoi…