Mic tratat despre existențialism

***
Te uiți la ”Știri”. Toată lumea se uită la ”Știri”. Ne este viața plină de informație… Informația ne pătrunde și ne formează stările afective… Imagini și știri apocaliptice. Violența și suferința sunt temele fundamentale ale existenței. Realizatorii știrilor n-au decât un filosof preferat: Kierkegaard…
(…)
De ce?
(…)
Păi, Soren Kierkegaard a avut răspuns la toate… Filosofia lui a fost dezvoltată studiind stările afective… Sentimentele de angoasă și disperare realizează o separație reală între om şi lume. Deh, existențialism! Nu prea poți să negi…
El pune în evidenţă valoarea unui „adevăr subiectiv”, așa cum este sentimentul cutremurării. Acesta poate determina survenirea bruscă a comprehensiunii cunoașterii sensului în viaţa unui om…
(…)
Mulțimea informațiilor primite prin mass-media sunt… cutremurătoare. Măresc capacitatea omului de a pătrunde, de a înțelege că răul este omiprezent…
(…)
Prin naștere omul are un punct de plecare și o direcție… Lui îi revine misiunea să aleagă… sensul. Sau, cum susține Heidegger, cel mai important concept cu care se determină fiinţa umană este „faptul de a fi în lume”. Păi, cum este omul în lume? Cum să fie? Ca la ”Știri”… Violențe, suferințe, ură și… Totul este… cutremurător! La naiba! Cam cum ne spunea domnul Kierkegaard…
(…)
Totuși Kierkegaard n-a abordat suficient doctrina asumării absurdului cotidian… Nici Sartre… Omenirea nu mai are grija înţelegerii „orientării către moarte” ca formulă ultimă de integrală autenticitate a omului… Nu! Fără griji și fără credință Lumea trăiește Apocalipsa.

***
Concluzie.
Prin naștere omul are un punct de plecare și o direcție… Lui îi revine misiunea să aleagă… sensul. A ales: sensul apocaliptic! Vedem la ”Știri”.