Mic tratat despre mecanica vieții

”Poți să duci o femeie la apă, dar nu ești sigur că poți s-o faci să bea…” Nu știu de ce, așa am tradus expresia: ”Vous pouvez âne obliger à traverser a l’eau, mais vous ne pouvez pas l’ obliger à boire…” /1/

Și inversul poate fi valabil! Nu-i teoremă, deși intuiești că există ceva logic aici, dar n-ai sistemul axiomatic de la care să pleci… Totuși, există tentația de-a găsi ceva justificabil. Mulți, foarte mulți, caută justificabilul prin moduri logice…

(…)

Revin: nu-i teoremă, este principiu! Enunțarea unui principiu este… un lux. Exprimă convingeri intime pe care puțini și le pot permite. Le emit cei care sunt ”în afară”. Aceștia au făcut suficiente încercări de ieșiri schizofrenice din real. Și-au luat pauză de la emoții!

(…)

Revin la revenire: principiile sunt un lux, pentru că puțini își permit să facă repere fixe din repere ireale și, în plus, să se mai și miște ”regulat” în jurul lor. Se pot afla în locul în care multele puncte de vedere formează planuri paralele… Revenirea din planuri se face, adesea, printr-o intrare schizofrenică în real. Așa că, principiile sunt un lux, pentru că puțini își permit asemenea mișcări alternative.

(…)

Revin și la principiul cu femeia: dacă ”te bate gândul” ca s-o faci să bea din apa la care ai dus-o (mare grijă la ”bătaia gândurilor”!), trebuie să-ți permiți luxul de-a avea o gândire de tip bielă-manivelă (intrări-ieșiri în/din real). Această gândire are două stări: axată și dezaxată! Exact ca și pozițiile mecanismului bielă-manivelă amintit! La fel ca la acesta, este importantă determinarea exactă a excentricității. Și tot ca la acest mecanism (curios, nu?) trebuie să ții cont de solicitări: flambaj, compresiune, încovoiere, oboseală, uzură etc.

(…)

Este un lux a face o femeie ca să bea din apa la care ai dus-o, pentru că puțini știu să calculeze (cu precizie!) excentricitatea mecanismului de bază.

(…)

Numărul mare de eșecuri ale încercărilor a mărit (considerabil!) destinderile adiabatice… Reducerea acestora se poate face prin schimbarea mecanismului bielă-manivelă și înlocuirea cu un altul: mecanismul șurub-piuliță (hm!), mecanismul cu came (deh!), mecanismul cu culisă oscilantă (ah!), mecanismul pinion-cremalieră (ioi!), mecanismul cu clichet (foarte indicat!) sau chiar mecanismul cruce de Malta (cu rezultate garantate!)…

(…)

Mecanica vieții este cam grea… Acesta este un alt principiu. Un alt lux! Și, trebuie să fii ”mult în afară”!

(…)

Pe mine m-a apucat, deja, amețeala. Fără să am sindrom Menière! Cică, e un lux și să fii amețit!

(…)

Așa cum sunt, îi transmit prietenului meu Grégoire un cordial salut și-i reamintesc că : ”Ce que femme veut, Dieu le veut!” și eu nu-s ateu! Și-i mai spun că mecanica vieții este complicată. Iar mecanici buni sunt puțini. (‘’Qui veut, peut!’’ ‘’Vouloir c’est pouvoir!’’ ) Că să nu fie posomorât, îi reamintesc replica lui Jerry din serialul ”Seinfeld”: ”Ştii cât valorează un mecanic bun? Nici nu se poate compara cu sexul!”

(…)

”Mecanica vieții este grea.” Îmi permit luxul de-a susține acest… principiu. Susțin că-i grea această mecanică: nu sunt piese de schimb pentru reparații! Și, când vă spun acesta, mi-am luat o serioasă pauză de la emoții…

Final.
Enunț un alt principiu: producătorul conștiinței nu este creierul. Îl pot demonstra susținând că, pur și simplu, nu știm ce este conștiința. Ne este tuturor atât de comună noțiunea de conștiință că am legat-o atât de strâns de identitate, încât ne-am obișnuit să neglijăm acest fapt evident… Prin urmare, conștiința este un mister…
(…)
Dar…
(…)
Acest principiu mă ajută să le înțeleg pe celelalte. (Deh, există tentația de-a găsi ceva justificabil!) Astfel, pot argumenta –logic- de ce ”poți să duci o femeie la apă, dar nu ești sigur că poți s-o faci să bea” și de ce ”mecanica vieții este grea”. Pentru că și femeia și viața sunt un… mister. Asta-i!
(…)
Deși susțin că principiile sunt un lux, pentru că puțini își permit să facă repere fixe din repere ireale și, în plus, să se mai și miște ”regulat” în jurul lor, simt că mi se termină pauza de emoții… Îmi aminti că marele Shakespeare (”Hamlet” ) exclamase: ”Fragilité, ton nom est femme!” Evident, ne-a spus-o în engleză… Nu mai încerc s-o traduc, pentru că nu se știe ce sistem axiomatic mai găsesc aici, sistem care m-ar ajuta să înțeleg, mult mai bine, ”mecanica vieții”… Oricum, viața nu se termină niciodată, este doar abandonată… Așa că, mecanica vieții… este. Avem urechi, pentru că există… sunetul.

***
______________________________________________
/1/ ”Poți forța un măgar să treacă apa, dar nu-l poți obliga să bea”