Mic tratat de iraționalitate

***
Oamenii au încercat să vorbească articulat cu 500.000 de ani în urmă. De atunci, au început să fie spuse multe… Se spune că, frică le-a fost oamenilor înainte de a învăța să vorbească. Deci frica pe Pământ are mai mult de 500.000 de ani…
(…)
Peste 500.000 de ani au trecut și nu suntem convinși că moartea nu e cea mai mare pierdere… Cea mai mare pierdere este ceea ce moare în tine, când eşti încă viu… Mort eşti, când trăieşti numai pentru opiniile altora… Și când trăiești cu frica de moarte.
(…)
Tare mult aş fi vrut ca să lucrez la circ. Un număr foarte greu. Periculos… Să-l fac zilnic… Aş fi scăpat de stres. Da! Având în faţă moartea, întâlnindu-te, zilnic, cu ea, scapi de stresul morţii şi… eşti fericit! Da! M-aş fi vrut circar! Zilnic, ne uităm la circari şi credem că, sub zâmbetul lor, trăiesc o mare nefericire… Zilnic, ne înşelăm! Ei sunt fericiţii lumii! Îşi bat joc de moarte… Pe moarte, parcă, o apucă frica…
(…)
Da! Numai aşa poţi fi fericit, bătându-ţi joc de moarte! Când nu mai vrei să-ţi fie frică de ea, moartea te tratează cu dispreţ şi te uită… ”Dumnezeu ajută celui curajos!”(Schiller)
(…)
Stresații lumii sunt gentilomi. Prea des, îi dăruiesc morții un buchet de „nu-mă-uita”! ”Dacă curajul e nimicit, totul e nimicit…”(Goethe)
(…)
Totuși… Curajos nu înseamnă să fii războinic. Dar, auzim un cor de voci: fiți curajoși! Ni se spune că lașitatea nu este o însușire bună. Mai ales, când Patria trebuie apărată… Dacă Patria este în pericol, trebuie să murim pentru ea. Când este Patria în pericol? Atunci când conducătorii ei intră în conflict cu conducătorii altei patrii. Începe gâlceava şi… războiul! Ce-ar fi, dacă noi, oamenii, ne-am educa sau vom fi educaţi că să nu participăm la război? Indiferent de motiv, pentru că motivul nu este al nostru! Este al conducătorilor!
(…)
Dacă oamenii, din toate patriile lumii, vor refuza (toţi!) războiul, nu vor mai războaie! Refuzând războiul, se poate spune că suntem laşi? Conducătorii aşa vor zice… Treaba lor! În acest caz suntem posesorii unei fericite laşităţi pozitive. Laşitatea care generează pace. Deci să fugim de război ca dracu´ de tămâie!
(…)
Dar… Ne este frică de moarte și după ce murim. Mai bine-zis, ne este frică de locul unde o să ne ducem după ce…
Slujitorii bisericii se roagă ca toţi membrii ei să devină “cetăţeni/locuitori ai Raiului”. Iar membrii nu vor! După spusele Patriarhului Justin, nici slujitorii nu vor… Adică: “oricât de fascinant ne-ar părea Paradisul, fiecare dintre noi vrea să ajungă în el cât mai târziu. E legarea de viaţa aceasta…”
(…)
Așa că, pentru a fi cât mai preciși față de Dumnezeu, am ajuns să ne rugăm: “Doamne, ajută-ne s-ajungem, indiferent de rele, cât mai târziu, numai în Rai!”
(…)
Viața trebuie trăită, fără teama morții. Trebuie să trăim și trebuie să murim… O singură frică trebuie să avem: frica de Dumnezeu. În rest, folosirea verbului ”a trebui” poate fi irațională…
(…)
Se spune că frica de Dumnezeu este înțelepciune… Mai ales dacă vom ține minte (Deuteronomul 30, 19): „Ca martori împotriva voastră iau azi cerul şi pământul: viaţă şi moarte ţi-am pus eu astăzi înainte şi binecuvântare şi blestem. Alege viaţa ca să trăieşti tu şi urmaşii tăi!
(…)
Suntem înțelepți? Hm! Păi, ne este mai mare frica de oameni decât cea de Dumnezeu… Mulți motivează că nu pot să aibă ”psihic” de mercenar și nici de călugăr…
(…)
Ce-i de făcut?
(…)
Pentru a nu avea frică de oameni, se poate aplica rețeta bunicului meu (fost mercenar)… Mercenarul acesta de bunic mi-a zis: ”Nepoate, indiferent de cine-i în faţa ta, că-i ministru, că-i general, că-i aia mă-sii, tu să te uiţi ţintă la el, ţi-l imaginezi cum stă el la closet pe vine şi, o să vezi atunci!”
(…)
Și am văzut! De când mi-am făcut “psihic” de mercenar, îi văd pe toți stând pe vine. Numai că, m-am obișnuit, astfel, să cred că trăiesc într-o țară de… constipați…
(…)
Pentru un ”psihic” de călugăr sunt ”instituții” pe lângă care treci… Intră! Dacă n-ai înțeles îndemnul, ți-l spun pe șleau: ”Du-te, la biserică!” Auzi?
(…)
Părinte, când să mergem la biserică?” „Când bat clopotele!” Sunt vorbele care ne spun că ne vine credinţa din auz. Şi părintele Arsenie ne spunea… Clopotele nu bat niciodată pentru amuzament. Bat pentru ceva de natură sufletească, care ne atrage atenţia: „Cheamă pe cei vii, plânge morţii, împrăştie viforele, împrăştie dracii şi trăsnetele!” Bătăile clopotelor sunt bătăile inimii cerului… Când bătaia clopotului rezoneză cu inimile noaste şi tresărim, înseamnă că suntem vii… Din păcate, pe mulţi i-a cam lăsat auzul… Tăria de urechi a devenit direct proporţională cu lipsa tăriei de caracter… Tăria de caracter ne arată cât de morţi începem să fim. Deci, pentru cine bat clopotele? Pentru cei care au uitat că Dumnezeu ne iubeşte mai mult decât ne urăşte dracul! Dar şi pentru care ştiu că nu-i atât de important să crezi că Dumnezeu există, ci, mai ales, să crezi că tu exişti pentru Dumnezeu…
(…)
În Casa Domnului o să afli ce ți-am spus mai devreme: ”Cea mai mare pierdere este ceea ce moare în tine, când eşti încă viu… Mort eşti, când trăieşti numai pentru opiniile altora… Și când trăiești cu frica de moarte.”
(…)
Și dacă nu ești credincios, intră în Casa Domnului! O să afli că religia este cea mai profundă poezie a sufletului și vei ieși mai liniștit… Atunci, Cerul va fi în tine și n-o să-ți mai fie frică, pentru că nu-l găsești în Univers… De o frică ai scăpat… Dacă mai ai frici, să revii! O să scapi și de frica c-ai devenit credincios…
***
Rugăminte.
Aș vrea să nu te superi că te-am făcut fricos, pentru că ție ți-e frică de moarte. Și nici pentru că ți-am adus aminte de Dumnezeu, ca să-ți fie frică de EL… Să știi că nici nu-s circar… Dar… Rațiunea omului poate să creadă în ceea ce este rațional. Numai că și rațiunii îi trebuie o critică. ”Nu adevărul biblic plin de înțelesuri, ci autocritica veridicității umane te face liber.” (R. Mächler) Știi, m-am gândit că n-ar fi bine să mai treacă încă 500.000 de ani până să… Așa că, fii mai curajos, decât îți este reputația!
Atenție!
Totuși, să nu te depășească atât de mult simțul realității, încât să faci o săritură de 5 metri, peste o ”prăpastie” lată de 6 metri şi adâncă de 7 metri…
***