Mic tratat despre îndoială

Dintre toate animalele, numai oamenii cred în Dumnezeu. Paradoxal, cele mai multe animale “fără Dumnezeu” sunt… ”oameni”. După ce au reușit să pună preț pe lucruri, oamenii au început… să le prețuiască! Mult! Pe Dumnezeu l-au considerat, inițial, „fără de preț”, apoi i-au dat  valoare, un număr de inventar, l-au trecut pe o fișă de magazie, i-au calculat amortizare accelerată și… urmează să-l caseze prin dezmembrare! Părțile, care mai pot fi folosite, vor fi scoase, de sărbători, pe bonuri de consum… Acești oameni își atribuie titlul de ”Gestionari ai Universului”… Gestionari cărora nu știu ce să le urez… “La mulți ani!” pare o blasfemie…

(…)

Fără Dumnezeu omul rămâne un biet animal raţional şi vorbitor, care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri.” [1]  Totuși, chiar și fără credință, vine și merge… Acest tip de venit și de mers are o mare… apăsare. Astfel, necredinciosul are pedeapsa lui cotidiană…

(…)

Întrebare:

  • Care este opusul credinței?

   Răspuns:

  • Nu necredința. E prea categorică, prea sigură, prea închisă. În sine, e tot un soi de credință. Îndoiala ! [2]

_______________________________________________________________

[1] Petre Țuțea

[2] Salman Rushdie – “Versetele satanice