Mic tratat despre estetica iluziilor

Mă adresez iluziei precum unei domnițe… Așa-i iluzia în limba mea: de ”genul feminin”. În limba ta poate fi un alt gen. Doar că, la început, n-am știut aceasta… Acum… Îți spun în ”genul masculin” al limbii tale: „Illusionen empfehlen sich dadurch, daß sie Unlustgefühle ersparen und uns an ihrer Statt Befriedigungen genießen lassen.“ [1]
(…)
So…/Așa…

Impresurat de activităţi, uitasem să mor. Ah! Uitasem şi să trăiesc… Mi-ai adus aminte, tu, iluzionisto… De ce, iluzionistă? Ştiu, dar parcă nu ţi-aş spune… Fie! De ce nu? Tu trăieşti viaţa ca o scamatorie… Teribil mod de a-ţi bate joc de ea, ca să nu-şi bată ea joc de tine… Tonifiant… Vital…. Mortal… Adică ce uitasem eu…. Tu ai dat vieţii ce-i al vieţii şi cred că vei ştii să dai morţii ce-i al morţii… Viaţa şi moartea nu-s ale noastre… Sunt stăpânele… Sunt Dumnezeu. Dacă lor le vei da ceva, datoria pe Pământ este achitată… Şi în cer! Dar ţie, pentru tine, ce-ţi dai? Mie, pentru mine, acum, îmi dau iluzii… Nu-i rău, pentru că nu le repet… Asta n-am învăţat-o de la tine… Aici sunt… eu. Ştiu că memoria înseamnă ceva mai periculos decât iluzia… Am învăţat, încercând să organizez lumea… Nefastă încercare! Dar, am învăţat ceva: memoria să uite! Să nu-şi piardă calitatea…. Să devină volatilă… Să se umple cu iluzii… Şi m-a răsplătit: mi-a uitat numărul conturilor şi numele prietenilor!

(…)

Iluziile diversificate au devenit meseria mea. Mă ajută să trăiesc… Sunt un supraviețuitor! Supravieţuirea prin iluzii nu e uşoară, pentru că nu-i uşor să ai iluzii de calitate… Aici eu sunt instruit… Scriu un tratat despre estetica iluziilor… Acum… Uite o frază: “e mai dulce o lună de aprilie decât o lungă toamnă…” Când cineva spune că nu crede în iluzii, o mică iluzie moare… E nebunie? Poate… Pentru așa ceva am spart geamurile laboratorului meu de experimentat suflete… Bancul de probe nu a reuşit să-mi spună de ce femeile iubesc nebunii şi-i inşală pe cei cu minte… Am descoperit singur… Am privit spre viaţă, până am înnebunit… (”Au înnebunit salcâmii?”) Am vrut să-l văd pe Dumnezeu… Femeilor le place asta… Pe Dumnezeu o să-l întreb… mâine.

(…)

”Răsar,

Mă-nalţ,

Cobor

Şi-apoi dispar,

Şi-apusul meu e totuşi răsărit…

Sunt vagabondul zilei de-a pururi solitar –

Portret unic şi veşnic, expus în infinit.” [2]

(…)

Te-am întrebat, dacă îţi plac iluziile, iluzionisto? Nu te-am întrebat… Mi-a fost frică… Ştiu că neliniştea tresare la freamătul (baladei) frunzei… Ştiu că ştii că iluziile pierdute sunt adevăruri descoperite… Mi-a fost teamă să nu-ţi placă de mine, pentru că ştiu că adevărul doare… Dar aş fi vrut să te întreb…

(…)

”Eu nu regret nimic, nici nu chem, nici nu plâng,

Totul va trece ca petalele merilor albi.” [3]

(…)

Nu mai meriţi durere? Sau meriţi? Cred că, o manipulare prin iluzii meriţi… Poate rămâi şi tu acolo… Nu ca iluzionistă, doar ca actor amator. Vei redeveni un supravieţuitor între viaţă şi moarte… Fără să-ţi baţi joc de ele şi de tine. Şi, apoi, nu te-am întrebat: vrei să fii iluzia mea? Nu… Dar aş fi vrut… Spaima mi-era mai contagioasă decât ciuma… Aşa am pierdut o iluzie… Aşa cum mi-am pierdut conturile şi prietenii… În iluzie, viaţa este mai viaţă decât viaţa însăşi… Ce mult (te-)am pierdut! Cât de mult (te-)am iubit!

(…)

Ei! Pentru asta, ar fi trebuit ca să te urăsc şi să nu te iert… Noi, oamenii, iertăm doar ce putem înţelege… Iluziile sunt adesea de neînţeles… Şi nu se pot pune pe foc. Fir-ar să fie! Dar… Pentru iluzii, remediul există: a te iluziona şi mai mult! Ca şi pentru iubire… Cred că de aceea îi plac şi lui Dumnezeu iluziile. Dacă El nu s-ar iluziona, noi ar trebui să dispărem… Până atunci: Sărut mâna! Să trăiţi!

(…)

Să mor eu prin dublarea durerii, lacrimilor şi pupilei, dacă nu te-am iertat! Ab imo pectore! Aici nu mă iluzionez.

(…)

Sufletul omenesc este oglinda lumii. Are iluzii aşa cum pasărea are aripi: este ceea ce-l susţine! Îmi plac oglinzile… Îmi place Leibnitz… Şi Hugo… Și iluziile.

(…)
Am o criză de realism… Acum… Pentru că…
(…)
Un contract cu o bancă este un contract cu Mefisto: primești iluzii, donezi suflet! Semnat cu sânge!

(…)

În ce lume nehotărâtă mai trăim! Unii trăiesc pentru o idee, alții mor pentru o idee… Eu, prin iluzii! Mie-mi place foșnetul pe care-l aud și pe care-l fac iluziile mele…

(…)

Când visăm acţiunile sunt clare: ori de rău, ori de bine! În vis acţiunile sunt directe. În realitate sunt cu ocolişuri… ”Când visează omul nu se îndoieşte niciodată.”[4] Întotdeauna finalitatea unui vis este fericită: constaţi că trăieşti! Și te bucuri… “Fără iluzie, nu există nimic. E straniu să afli taina realităţii în irealitate!”[5] E straniu și comun… Așa ca tine sau ca… mine.

(…)

”Numai un țigan cum mi-s

Zărește Lumină în Abis

Și Orizontul îmi este Dorul

Căminul meu îmi este Cerul!

Chirie nu plătesc deloc

Casă îmi este peste tot!”[6]

(…)

Nu există coincidenţe! Doar iluzia unor coincidenţe!
(…)

Știi, pe mine iluziile mă scot din singurătate! Mă ajută să mă prind în brațe și să ies cu mine-n lume.
(…)

Și, pe zi ce trece, se conturează un crud adevăr: lupta împotriva minciunii este o mare… iluzie!

(…)

A cunoaşte omul, în sens generic, înseamnă de fapt a cunoaşte prezentul, trecutul şi viitorul iluziilor sale!

(…)

Știi, când te-am cunoscut, șocul m-a încremenit. Inhibiție, negare, intruziuni repetitive, recuperare progresivă, acceptare, înlăturare traume prin amnezie… Te-am cunoscut! Din acea zi până a doua zi. O zi! În noaptea zilei: angoasă, depresie, insomnie, alcool, somatizare de funcții… În noaptea zilei! Din acea zi până a doua zi. Agonie și extaz. Și invers. Dificultăți relaționale cu… mine. Pudic fiind, n-aș spune c-am înnebunit pentru o zi. Aș spune că m-am iluzionat o zi…

(…)

-Ştie cineva, cum se poate câştiga o luptă care nu a început? Știu eu! Prin iluzii.

(…)

De multe ori, iluziile îmi sunt scrisori recomandate pe care le expediez lui Dumnezeu… Am confirmări de primire!

(…)

Deși am certitudinea că nu există certitudini, cred că am iluzii… reale.

(…)

Aș vrea ca trandafirii să-mi cadă din cer, la fel cum ninge…

(…)

L-am întrebat pe Dumnezeu:

– Ce mă fac, Doamne? Pe cine să iubesc acum, că să n-am deziluzii?

– Pe tine, fiule! De tine, eşti sigur că eşti tu!

(…)

Zăresc piscul muntelui-de-pietate

Și voi face

Din timp și lacrimi

Un evantai de iluzii-stres-anxietate…

(…)

Mi-am propus să am iluzii și când voi avea perfuzii…
(…)
În singurătatea branulei pot să scriu…
(…)

La ora la care visele se înghesuie prin cotloanele prăfuite așteptând să invadeze un suflet bântuit de iluzii și himere…

La ora la care ceasul bate fără să bată, amețit de tristețile prelinse din oglinzi…

La ora fără oră… la ceasul fără ore… șoptit, tresare un greiere… de noapte bună… suflete.

La ora de taină se adună pe tâmple, neninsele lacrimi, furnici de teamă aleargă prin mințile noastre.

Lași totul și intri în lumea în care trăiești o minune, o speranță, un coșmar, în lumea în care, nevăzutele spirite se joacă cu noi…

Alegi să fii ce n-ai putut în zi sau să ajungi unde n-ai putut, pe zi, sau să iubești ce n-ai iubit pe zi…

Alege să fii, măcar, în noapte fericit… de noapte bună, suflete. Alege să te bucuri că plângi.
(…)
Înțepătura cateterului mă trezește… Și… Pic! Pic! Pic!
(…)
Un om nu poate să uite adevărul văzut… Chiar dacă se minte… Chiar dacă memoria îi face pe oameni lași și… blasfemici. Adevărul te ajută să ierți… Adevărul nu te poate ajuta ca să te minți, iluzia poate… Adevărul poate fi crud, atunci când îți spui că viața este un amestec între dumnealui și dumneata, preastimată iluzie…
(…)
Cam așa…
(…)
”Viaţa noastră-ascunde-adese
într-un colţ de paradis
scrisori ce nu ne-au fost trimese
de-o mână care nu ne-a scris.” [7]
(…)
Tu, ascultă!
(…)
Crezi că pot să dorm?
(…)
Uneori, nu! Adică, uneori da! Cu perfuzii… Așa… O scurtă linie de perfuzare, cu norcuron și soluţii care conţin fentanil, droperidol, hidroclorură de nicomorfină şi bromură de pancuroniu până la… blegire/moleșire/bălmăjire/blejdire/turtire/clăpăugire/dăbălăzare/etc. E bine?
(…)
Nu!
***
Ție, trebuie să-ți ajute Dumnezeu! Roagă-L! Nu-L întreba de ce te-ai născut și de ce o să mori… Simplu: nu este treaba ta! Treaba ta este să faci primul pas spre credinţă. Chiar dacă nu vezi întreaga scară… În schimb, vei fi liber și o să poți să dormi… Somn ușor! Fără linie de perfuzare!
(…)
Dumnezeu nu-i o iluzie. Noi suntem pentru El o… deziluzie.
***

__________________________________***______

[1] „Iluziile sunt recomandate prin faptul că ne scapă de sentimentele de nemulțumire și ne permit să ne bucurăm în locul lor.” – S. Freud
[2] Ion Minulescu – ”Romanţa soarelui”
[3] Serghei Esenin – ”Nu regret nimic” (1921)
[4] Emil Cioran – ”Caiete”
[5] Emil Cioran –”Caiete”
[6] Traducere și adaptare după Danyel Gerard – ”Nur ein Zigeuner”(1973)
[7] Radu Gyr – Scrisori nescrise

(***)