Mic tratat despre pierderi

***

Speranța moare ultima? Poate… Iubirea, niciodată! Axiomă.
(…)
”Câți ani ai?” La întrebare, răspunsul corect ar fi: ”Niciunul!” Da… Pentru că i-ai pierdut pe toți și… Aceasta este pierdere continuă… Poate c-ar fi mai bine să fii întrebat: ”Cât ești de bătrân?” Da… Doar că n-o poți pune unui copil, iar celui mai în vârstă îi amintești de-o piedere dfinitivă: piederea vieții! Inventând timpul, oamenii își măsoară piederile… Tot timpul piedem ceva. Un singur ”câștig” poate să ne crească: iubirea! Iubirea e răsuflare de suflet. Se pare că nu toți câștigă ceva… Unii, da! Alții răsuflă din ce în ce mai puțin… Speră să nu fie ultima… Până la… ultima.Alții,”din mormânt ieșind,la mormânt iarăși mergând”, ne lasă, ”afară”, iubirea lor…

(…)

Deci speranța poate muri ultima, iubirea, niciodată! Este un adevăr fundamental admis fără demonstrație, fiind evident prin el însuși… Axiomă.

***