Mic tratat despre snobi

(..)

Ne educăm ca să fim categorici în exprimări. Ce place este considerat util. Dacă nu… Ceea ce e sofisticat devine inutil. Aceasta-i soarta scrierilor filosofice și a simfoniilor. Nu plac! Așa vor deveni bibliotecile și sălile de spectacole goale…

(…)

Nici tăcerea și nici singurătatea nu plac. Dar, când ne gândim la pustnici, ne place să spunem despre tăcere și singurătate că-s… utile. Poate se vor ruga pustnicii și pentru noi! Frica de Dumnezeu crește utilitatea

(…)

Cum nu citesc scrierile filosofice, oamenii nu citesc nici Biblia… Dar o consideră utilă. Tot de frica lui Dumnezeu.

(…)

Observăm că, valorile create de oameni sunt considerate, de multe ori, inutile. Dar, frica de Dumnezeu devine… utilă. ”Frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii ”(7, ”Pildele lui Solomon”)…

(…)

Valorile create de oameni îi pot ajuta pe aceștia să devină, cu prioritate, înțelepți, dar, pentru că nu-I ajută ”să devină bătrâni”, au început să fie considerate inutile… Omul consideră foarte util ”a muri cât mai târziu”…  ”A muri cât mai târziu” este tot o frică de Dumnezeu…

(…)

Desigur, frica de Dumnezeu este un început al înțelepciunii, dar omul nu ezită în a-și consuma o sumă de păcate, pentru a-și alimenta utilul… Și, în această sumă, a început să intre unul nou: lipsa fricii de Dumnezeu!  Și-i rău!

(…)

Încep să-nțeleg ce înseamnă asocierea lipsei fricii de Dumnezeu cu lipsa valorilor create de oameni: biblioteci, săli de spectacole și biserici goale!  Acesta va fi cocktailul Molotov care va aprinde cazanele de smoală, după ce-a aprins Lumea…

(…)

Până la ”Apocalipsă”, suntem în ”tranziție”: bibliotecile, sălile de spectacole și bisericile sunt pline de… snobi. Iar ” snobul înghite orice, dar nu poate rumega ”[1]Mai târziu, își va ”regla” digestia cu un  cocktail.

___________________________________________________________

[1] Vasile Ghica