Mic tratat de ne-ruinare

***

Ieri a plouat. Astăzi am aflat de la meteo că nici vorbă… A fost un soare, ca și astăzi, puternic. Da, dar eu cred că ieri a plouat. Cred că și azi plouă. Așa funcționez: ce cred eu, așa este!

(…)

Mi-am creat un fel de destindere adiabatică reversibilă (izoentropică) a psihicului. În această transformare, psihicul continuă să mi se destindă, efectuând un fel de lucru mecanic asupra mediului. Deoarece transformarea e adiabatică (fără schimb de căldură), prin destindere psihicul mi se răcește (prea luase foc!) până la temperatura sursei reci… Așa mi-e mie mai ușor să cred că plouă… Așa-mi soluționez arșițele.

(…)

Că să rezolvăm o problemă, trebuie să găsim calea spre soluţionare… Trebuie… Această cale se numeşte sau se poate numi metodă. Metodele sunt variate, dar, pe zi ce trece, suntem tentaţi – ţinând cont de realităţile vieţii – să le categorisim în: ortodoxe sau neortodoxe. Pentru că nu putem exclude inexistenţa metodelor neortodoxe, deoarece situaţiile penibile ale vieţii sunt multe, cea mai bună cale de redresare psihică este “să închizi, din când în când, uşile şi ferestrele conştiinţei”[1]. Dorința de-a n-o face este izvor de ruinare[2]… Până la urmă, ”ceea ce caracterizează activitatea umană este lipsa de perfecțiune, indiferent că acțiunea se desfășoară în plan moral, intelectual, fizic”.[3] Omului îi trebuie un reper pentru analiză… O primă metodă: desprinde-te de tine (o secundă!) și privește-te, după ce ai închis ușile și ferestrele conștiinței! Metoda are două variante… Prima variantă: șterge o parte din memoria faptelor! Regrete vei simți, vei avea senzația că ai pierdut ceva, dar regretele corectează… Este o metodă dură, o poți numi chiar ortodoxă, care-i un fel de dreptate psihică corectivă, dreptate care-ți va mări rolul activ al capacităţii uitării… Vei înțelege că „a avea memorie” nu înseamnă că trebuie să-ți amintești tot ceea ce se referă la tine…

(…)

A doua variantă: e neortodoxă, rapidă, eficientă prin prisma gândirii unui… terapeut. E neortodoxă, e pe bani mulți și, oricât te-ai iluziona, nu ești pacient, ești un multdoritul client… Are algoritm de rezolvare: în multe… ședințe! N-o descriu, sunt pline tarabele de… manuale!

(…)

Și, până la urmă, pe cine poți să crezi în lumea asta, pe cel care înțelege închiderea ușilor și ferestrelor conștiinței ca defulare[4] sau pe cel care o înțelege ca refulare[5]… Fii practic, vezi care-i costul! Vezi ce poți să faci, verbele acestea (a refula, a defula) nu-s prea reflexive, deși acțiunea lor poate fi și ”pe cont propriu”…

(…)

În vechime filosofii erau și psihologi, astăzi nu mai au voie, deși filosofia este „iubire de înțelepciune” în egală măsură cu „iubirea de gândire” despre ceea ce-i omul și sufletul lui…

(…)

A doua metodă: cu foarte mici nuanțe, varianta a doua a primei metode!

***

P.S. Acest text l-am tradus din swahili. Tot ce poate fi neadevărat, poate fi considerată o imperfecțiune… lingvistică. Nici acum nu mi-e clar, dacă swahili e limbă sau dialect! Așa că, e posibil să fi tradus greșit ”refulare”, ”defulare”, ”conștiință”… Numai definiția metodei e clară… Mai este posibil ca și ”chanzo cha uharibifu” să însemne, într-adevăr, ”izvor de ruinare”.

___________________________________________________________

[1] Friedrich Wilhelm Nietzsche

[2] Se spune că atunci când visezi un izvor, te paște ruinarea… (Vezi ”Dicționar de vise. Cartea de vise și destine” – Serghei Karatov, 2014)

[3] Arthur Schopenhauer- ”Viața, amorul, arta”

[4] A defula – A da curs liber ideilor sau tendințelor refulate în subconștient. A-și descărca sufletul (fam.).

[5] A refula – A înăbuși din domeniul conștientului în subconștient imagini, dorințe, reprezentări, idei sau tendințe neplăcute, care contrazic conștiința morală a individului.