Mic tratat despre criminali

***

Of, Doamne, ”nefericită-i țara care are nevoie de eroi” [1]!
(…)

Se spune că, de obicei, omul moare așa cum trăiește. Sunt oameni care au trăit nevinovați și-au murit așa. Ei sunt lacrimile de pe fața morții.

(…)

Voi, vinovaților cum veți muri? Mai sunt niște simple formalități administrative? Ori, sunteți morți, deja…

(…)

Dacă n-ați murit, voi o să muriți de… nerăbdare! De nerăbdarea lumii!

(…)

Dacă va exista ceva de condamnat, întotdeauna va exista și ceva de iertat… Pentru cei nevinovați și pentru cei vinovați, mă voi ruga.

(…)

Amintesc : ”Pe criminalii neidentificați îi știe Dumnezeu. EL nu-i obligat să-i ierte!”

***
___________________________________________
[1] Bertolt Brecht