Mic tratat despre ignobila realitate

***
O conştiinţă fără obiect nu este conştiinţă”, îmi şopteşte Schopenhauer. Din respect, mi-am burduşit creierul cu vise… Să fie, acolo, nişte obiecte… „Lumea este reprezentarea mea”, continuă Maestrul… Îl cred, doar că-i… o amăgire! Şi mai adaug nişte vise… Nu exprimă nimic absolut… Nici nu vreau! Vreau, să-mi spun că nu vreau! Deci, lumea este ”vrerea” mea… (Doamne, Tu care mă-nțelegi, iartă-mă!) Amin!
(…)
Tare mult aș vrea ca să pot transforma unele amăgiri în… realități. Da, numai că eu nu-s van Gogh… Nu-s! ”Îmi visez picturile și apoi îmi pictez visele!”
(…)
Dar…
(…)
„Omul nu creează lumea obiectivă, cum s-a susţinut aşa de mult de la Kant încoace, ci o descoperă. Şi o descoperă datorită afinității adânci pe care o are faţă de ea. Lumea nu ne este duşman, ea nu este un chaos pe care abia subiectivitatea îl schimbă în cosmos, ci este un tot organizat care există şi care în esenţialitatea normelor sale are cea mai adâncă înrudire cu subiectivitatea” [1]
(…)
Și…
(…)
Respect principiul temeiului suficient [2] (şi pe Maestrul!). Şi, evident, (auto)suficiența mea! Sunt ignobil ca realitatea? Uneori! Ca să mă schimb, ar trebui să schimb realitatea… Da!
(… )
Trebuie să visez!
(…)
De ce?
(…)
Păi, am făcut din mine tot ceea ce firea mea putea face mai bun, pentru a mă desăvârși și… nimeni nu mă apreciază! Eu visez că mă apreciază. De aceea…
(…)

Pe peretele din dormitor, opus peretelui cu icoana, mi-am înrămat îndemnul: ”Visează-te, pe tine însuți!” Mi-e clar: nu vreau să visez realitatea! Am eu, așa, un temei…. Ah, uitasem! Temeiul are efectivitate: generează consecințe! Pot să schimb ignobila realitate …
(…)
Adică, n-ar fi rău să mă transform într-un epigon al lui van Gogh…
(…)
Adică, să mă visez un ”favorit al naturii”, să creez o nouă natură, să îmbogățesc realitatea dată cu o seamă de creații pe care realitatea se părea că nu le conține sau pe care nu mi le comunică…
(…)
Încerc…
(…)
Dar niciodată nu pot crea împotriva naturii, împotriva acestei ”logici misterioase” [3] , al cărei produs sunt eu însumi…

(…)

Tu (te) visezi? Te rog să răspunzi afirmativ… „Ţine cu dinţii de visele tale! Dacă visele mor, viaţa devine o pasăre cu aripile frânte, ce nu poate zbura.” [4]

_____________________________________________________
[1] Liviu Rusu – ”Logica Frumosului”, Cluj, Editura Universității, 1946

[2] În interpretarea hegeliană, orice afirmație s-ar face, fie pozitivă, fie negativă, pentru aceasta trebuie să existe un temei. Hegel susține că Leibniz a adăugat predicatul de „suficient” temeiului, pentru că a vrut să-l diferențieze pe acesta de o cauză mecanică… (G. W. F. Hegel, The Science of Logic, Cambridge University Press, Cambridge, 2010)

[3] Pr. Dr. Sebastian Chilea – ”Etică și estetică”, Editura Mitropolia Olteniei, Craiova, 2007

[4] Langston Hughes