Mic tratat despre frunză

***

Motto: ”Dacă timpul ar fi avut frunze, ce toamnă!”
(Nichita Stănescu)

***

*
Rugineşte-n toamnă o frunză crudă
Nu cade, pentru că un vis
Îi ţine vie o speranţă nudă:
O să ruginească-n paradis!

*
Nu ştie, vai! sărmana frunză crudă…
La poarta speranţelor deşarte
Stă scris adânc în piatră, săpat cu multă trudă:
Voi, care intraţi aici, lăsaţi-vă rugina la o parte!

*
Şi ce-ar putea să facă dac-ar şti?
Ar înverzi şi n-ar mai rugini?
Sau, poate vine un vânticel, o boare…
O smulge! Oh! Şi-o duce-n lumea mare…

*
Gândind, o vreme, se sfârşeşte toamna…
E încă verde şi-o apucă teama…
În tot copacul, e singura rămasă-n vis
Să ruginească-n Paradis!

*
Vai mie! se trezi, foşnind, sărmana frunză,
Ce vis frumos mă ţine-n viaţă!
Şi, când mă uit, ce văd? Nu mă amuză!
Fraţi şi surori, chiar toţi! Pierit-au sub gheaţă…

*
Pe cerul ei un soare îi zâmbeşte
Îi mai trimite o rază şi o ameţeşte…
Adoarme iarăşi şi visează:
E vară iar! Se-nseninează!

*
E cald! E bine! Toamna e departe!
Mă arde! Să mă întorc pe-o parte!
Şi se întoarse, într-o doară…
Codiţa i se frânse şi începu să moară…

*
Muri încet şi (încă! ) verde…
Ar mai putea să intre-n Paradis
Dac-ar dori să mai repete
Din nou, din nou, acelaşi vis…
_____________________________________

***(D&D-15.08.2001)***