Mic tratat despre iubirea fără de sfârșit

Motto: “Dacă o iei la stânga, mori de sete, dacă o iei la dreapta, mori de foame,
       dacă te întorci, îţi blestemi zilele. Dacă mergi înainte, vezi părul zânelor.
       Tu mergi înainte?!
                      (Daniel Drăgan – ”Weg nach Arania” / ”Drum spre Arania”)

_____________________________________________________________

(…)

Il iubesc pe Brâncuşi. Ne-a meşterit Coloana Fără de Sfârşit, ca să ne arate cât de strânşi de gât suntem… Ne-a dăltuit Masa Tăcerii, ca să ”auzim” cât de tăcuţi suntem… Pentru a vedea cât de pupăcioși suntem, ne-a făcut Poarta Sărutului… Aleea Scaunelor ne arată ce ne mai trebuie… la cap. Așa.

(…)

Le-a pus pe toate în line cu o Biserică, indicându-ne pe unde nu suntem duşi… Îl iubesc pe Brâncuşi, pentru că ne-a plasat pe o axă dintre Bine şi Rău… În funcţie de stimulii exteriori, ne deplasăm când spre Bine, când spre Rău, mai mult spre…  Apare, firesc, întrebarea: cum sunt stimulii exteriori astăzi? Răspundem şi vedem de ce suntem… așa.

(…)

Axa este dezideratul lui Brâncuşi pentru români. Ne-a dorit o axă etică. De aceea, pe axă se află o Biserică… L-a rugat pe Dumnezeu ca să aibă grijă de noi. Brâncuşi şi-a pus speranţa în El…  Îl iubesc pe Brâncuşi!

(…)

Tu îl iubeşti pe Brâncuşi? (…) Poate că te-ai supărat pe el, bănuind c-ar fi putut spune: „Când am plecat de aici, v-am lăsat săraci și proști, când am revenit, v-am găsit și mai săraci, și mai proști”… Poate. Dar, când te uiți în jur…

(…)

Despre genialul artist, sculptorul Henry Moore scria, în 1937: “Brâncuși a fost acela care a dat epocii noastre conștiința formei pure”.  O asemenea conștiință și-a pus opera în linie cu casa Domnului… A pus-o din iubire și din nădejdea că pe români îi iubește Dumnezeu și așa… (…) Cum să nu-l iubești, pe cel care ne-a spus: ”Iubirea cheamă iubire. Nu este atât de important ca să fii iubit, cât să iubeşti tu cu toată puterea şi cu toata fiinţa.”  Cum?

________________________________________