Mic tratat despre ”La mulți ani!”(I)

(…)

Nici n-au apucat să-mi înghețe buzele după ”so long goodbye” anului care trecu, că au și început să-mi ia foc după discretul sărut cu anul care veni… A început anul care veni să ardă? A început… Păi, să ardă! Oricum, din multe sar scântei…

(…)

Multe aruncăm în foc. Multe iau foc. Mi-aș dori să ia foc… prețurile! Unele chiar au luat… Să ardă, spre scrum! Numai unul aș vrea eu să nu ardă spre scrum: prețul vieții! Așa, ca să nu rămână viața… fără preț. Da, e cam mare acest preț, dar și marfa-i cam puțină!

(…)

Se aprinde și arde greu prețul vieții… Acesta-i o candelă cu fitil tandru: se aprinde numai de mâinile care iubesc!  Aprins fiind, fitilul arde fără să ardă mâinile care l-au aprins: arderea-i lumină din Lumină!

(…)

Arderea este singurul moment care-ți confirmă că ești… prezent. Dar, să nu uit de mine și de voi, așa că-i urez fitilului tandru al candelelor noastre: ” Să arzi mulți ani! ”