Mic tratat despre titrați

***
Avem un nou sport naţional: alergatul după diplome universitare! Facilităţile de obţinere îi fac pe mulţi români să se “îndoape” cu diplome. Se imaginează deştepţi…
(…)
Este adevărat că o diplomă universitară îţi mai elimină din complexe. Prea multe, însă, îţi “adună” o grămadă de… paranoia.
(…)
Ce creduli putem fi, uneori, noi oamenii! Plătim o groază de bani, ca să fim lăsaţi să copiem răspunsuri la teste grilă, cu o ”materializare” cartonată…
(…)
Grav este că, apoi, ne credem competenți… Ba chiar avem senzația că știm!
(…)
Trebuie început, imediat, tratamentul împotriva bolii “deştept peste noapte”. Până nu-i prea târziu. Există şi o parte bună. Devenim demenţi, dar nu vom avea niciodată Alzheimer. Cu toată colecţia de diplome, nu vom avea ce să uităm… Devenim o țară de titraţi… Titrați netratați… Deh, nebunilor le trebuie pedigree!
(…)
Oricum, nebunilor le trebuie și număr de identificare… De altfel, monitorizarea mondială a început…
(…)
De aceea…
(…)
Actele noastre de identitate sunt din ce în ce mai sofisticate sau mai cipate. Cipul a intrat în viaţa noastră cu o viteză mai mare decât credeam. Mă şi imaginez cu cipuri în urechi. Ca la animale. La celelalte animale…
(…)
E bine?
(…)
Zic unii că e bine, ca să nu ne pierdem de turmă…
(…)
Dacă tot ni se bagă în urechi cipuri, propun ca fiecărui om de pe planetă să i se aloce o “IP address” , iar “ISP of my IP” să fie Guvernul Mondial. Vom putea fi mai uşor derutaţi… Pardon: rutați!
(…)
Mai rămâne problema armonizării adreselor. Guvernul Mondial va trebui să decidă: ori adoptăm sistemul binar ori pe cel zecimal. O dilemă care nu ţine, totuşi, de religie…
(…)
În acest mod, vom trece rapid de la protocolul ”Ipv4” la ”Ipv6”… Am trecut, deja! Adică avem adrese pe 128 biţi (16 octeţi). Ne vor ajunge adresele pentru mai multă vreme… Şi o să fim bine criptaţi…
(…)
Coordonarea va fi mai uşoară, dar va fi mai dificil salutul dintre noi :
-Bună ziua, domnule 2001: 0db8: ac10: fe01 !
-Bună, 2001: db8::1428:57ab ! Ce mai face bătrânul 172.16.254.1 ?
(…)
Pentru ușurarea salutului, propun să ne folosim titlurile universitare… Diplome are toată lumea…
(…)
-Bună ziua, domnule implantolog!
-Bună, headofexecutivesearchologule! Ce mai face bătrânul mecatronist?
***
Concluzie.
”Adevărata filozofie constă în a face nu ”cărți”, ci oameni.” (L. Feuerbach)
***
Acțiune.
Trebuie început, imediat, tratamentul împotriva bolii “deştept peste noapte”… Să tratăm mulțimea titraților!
***

Mic tratat de democrație neepigonică

De multe ori, ni se spune că sistemul politic actual este cel mai… democratic.

(…)

Ni se spune…

(…)

Democrația au exportat-o grecii, mai întâi, în coloniile pe care le-au exploatat, apoi, aiurea în lume. Acest ”model” a fost ucigător pentru mulți tirani ai lumii.

(…)

Da! În acele vremuri…

(…)

Pericle (cel care a “finalizat” sistemul democratic, mai întâi în Atena, apoi în toată Elada) ne-a zis-o:

Trăim într-o orânduire politică ce nu are de râvnit legile altora. Ea se numește democrație, deoarece conducerea statului nu se reazemă pe cei puțini, ci pe cei mulți.”

(…)

Istoricii au analizat situația/starea democrației de tip atenian și au făcut un fel de analiză SWOT a ei…

(…)

Puncte tari:

-baza societății era proprietatea privată;

-relațiile economice se bazau pe schimbul de mărfuri, produse etc;

-cultura era de tip rațional, inovativ;

-viața urbană s-a dezvoltat cu preponderență.

(…)

Puncte slabe:

-ambiguitățile juridice și instituționale;

-corupția (Uf!);

-crizele politice;

-acapararea «puterii» de către societatea urbană.

(…)

Oportunități:

-dezvoltarea serviciilor;

-o armată puternică,

-o anumită coeziune socială.

(…)

Pericole:

-alegerea soluțiilor “de compromis” pot avea, uneori, rezultate catastrofale;

-eliminarea unor valori de vârf din diverse domenii.

(…)

Dacă tot propovăduim democrația, cu ce suntem astăzi mai breji?

Că punctele slabe sunt aceleași, chiar mai accentuate, iar punctele forte nici nu se mai apropie de cele stabilite în vremea lui Pericle…

(…)

Nu este democrație în țară?! Dar ce este? Pare a fi nimic… Suntem la cheremul unor… epigoni. Ciudat… Epigonii comuniștilor!

(…)

Ha! Ha! Ha! Scuzați! Încep să plâng…

(…)

Ar mai fi ceva…

(…)

Tineretul atenian era educat în spiritul iubirii de glie și al onoarei. Acest spirit nu mai este (nici el!) astăzi…

(…)

Reamintesc “Jurământul tinerilor atenieni”:

Cum MILES ero, numquam arma mea foedabo; numquam in proeliisa loco discedam; numquam vitam meam turpi fuga servabo. Pro diis et focis, velcum omnibus vel solus, fortiter dimicabo. Cum e vita decedam, patriam liberismeis non relinquam diminutam, sed potentem et florentem. Omnibus legibus demperparebo, semper serviam. Pro institutis nostris arma capiam. Patrum virtutem etdeos patrios colam. Mortuorum memoriam honorabo!

(…)

Ei jurau (o traducere rezumativă…):

•         Nu voi necinsti aceste arme sfinte!

•         Nu-mi voi părăsi tovarășul în bătălie!

•         Voi lupta pentru zeii și căminul meu, singur sau împreună cu ai mei!

•         Nu voi lăsa patria micșorată, ci o voi lăsa și mai puternică decât am găsit-o!

•         Voi asculta de ordinele înțelepte ale oamenilor!

(…)

Înțelegem, astfel, de ce la ei democrația era veritabilă, iar noi suntem epigonii democrației…

(…)

Sunt nevoit să spun că, după părăsirea Raiului, pentru oameni, democrația a devenit ”un rău necesar”… Sunt nevoit.

***

Constatări imediate:

1.        Gogoși fără făină nu pot să facă decât cei care au ca medic de familie un… veterinar. Democrația are pretenția că-i gogoașă veritabilă…

2.        Ca să nu mai muncească pământul, cei mai mulți s-au făcut… marinari. Și susțin democrația celor ce muncesc…

3.        Ieri, în țară, nu s-a întâmplat nimic… Merçi, ”les artistes”! Da, democrație autentică!

4.        Când epigonul râde, de vină sunt… înaintașii. Din democrația înaintașilor a rămas …”demo”.

(…)

Modelul democratic” s-a extins și la celelalte animale…

(…)

Uite…

(…)

Reacții ”democratice” din lumea animală…

(…)

Urmașul demn al unei maimuțe despre urmașul nedemn al Omului, spuse la ”Umor.ro”:

Venind la sfat pe-o creangă de arbore exotic…

(…)

Odată o maimuţă din Evul anecdotic,

A explodat: “Oroare!” sunt foarte ofensat,

Că-n jungla de giubenuri şi de beton armat,

A apărut o teză vădit maliţioasă,

Cum că omul ar descinde din buna noastră rasă…

Eu protestez sălbatic, umflat de entropie,

C-am auzit în lume aşa “darwinărie”

Nu sufăr comparaţii, sper să n-ajung uman;

Sunt mulţumit că, totuşi, sunt pur urangutan.

Şi cum Programatorul, maimuţă m-a facut,

Sper să n-ajung ca Omul, un josnic involut… ”

Sau…

(…)

Despre democrația pisicească…

(…)

Pisica grasă nu prinde şoareci. I se aduc. Mulţi. Prea mulţi. Prea mulţi îi aduc şoareci. S-a făcut grasă. Prea grasă. Mult prea grasă… Acum nu mai prinde şoareci, pentru că reflexul aducătorilor s-a format… Şi-a format şi ea reflexul de a primi… Acum ştie, doar teoretic, cum se prind şoarecii. Practic, şoareci are. Teoreticul se transformă, uluitor, în practic. Şi invers! Societatea mâţelor a descoperit un perpetuum mobile. Deh! Pentru un perpetuum imobile… Dar, mergeee! Este timpul să uităm că pisica grasă nu prinde şoareci şi că ulciorul nu merge de multe ori la apă… Pentru că, mergeee! Aici e o democrație de… linx.

***

Revin la lumea democrației umane.

(…)

Reacții din lumea oamenilor…

(…)

Mai întâi…

(…)

Despre Guvernul Epigonilor

(…)

Guvernul Epigonilor Țării a emis o hotărâre, prin care îi asigură pe toţi cetățenii că, după ce va trece criza economică, vor avea cu toţii o mică avere! În acest sens, se oferă garanţii de stat. Condiţia esenţială (şi unică!) este aceea că, la începutul crizei, să fi avut cu toţii o avere enormă …

(…)

Cei care, la început, aveau o avere mai mică, vor fi sprijiniţi ca să se împrumute enorm, astfel încât, la sfârșitul crizei, să fie şi ei în rândul lumii…

Update. Știre de ultimă oră! /Stop News!

Guvernul României oferă slujbe gratuite tuturor șomerilor.Slujbele vor fi oficiate de preoți, episcopi, arhiepiscopi și de Preafericitul… De asemenea, se va elimina impozitul pe venit în douăfaze. În prima fază se va elimina venitul…

(…)

Despre reacțiile oamenilor în Lumea Epigonilor…

(…)

Oamenii acceptă greu o oglindă socială.

(…)

Tendinţa generală este de a accepta mult mai uşor opiniile celor care proiectează asupra noastră o imagine pozitivă, şi de a respinge prin ignorare, raţionalizare sau discreditare părerile defavorabile, sau care sunt într-un accentuat dezacord cu propriile noastre opinii. O mare importanţă o are poziţia şi prestigiul celui care îndeplineşte rolul de oglindă socială: cu cât acestea sunt mai înalte, cu atât efectele sunt mai puternice şi mai persistente în timp; părerile persoanelor foarte importante devin adesea puncte de reper esenţiale în formarea imaginii de sine. Adesea, oamenii sunt dispuşi să facă eforturi considerabile pentru a se alătura celor care au succes, sau ocupă opoziţie foarte importantă. Când, fizic, acest lucru nu este posibil, se poate recurge la o apropiere simbolică, ca în cazul unor tineri care poartă anumite însemne aparţinând unor organizaţii sau grupuri de prestigiu, dar cu care nu au legături directe… Ce se întâmplă cu un om ajuns, prin voia mulţimii neinformate, în vârful ierarhiei sociale? El nu mai are repere… Sau nu mai acceptă repere… Propriile păreri şi opinii îi devin axiome şi principii. Îicreşte exponenţial dorinţa de a fi ascultat necondiţionat. Studiile legate de acest comportament deviaţionist sunt puţin abordate de către cercetători. A fost, doar, emisă o temă de studiu care avea ca subiect “acei bolnavi careconduc lumea”… Concluzionez că nu este o rea-voinţă a savanţilor, ci de vină este… timpul. După o perioadă de manifestare a tulburării conducătorului, societatea ia măsuri şi aplică tratamentul care, cel mai adesea, consta în administarea de vitamine cu … bâta. Cum efectul este rapid, spunem că este eficient. Pentru că este rapid, savanţii nu au timp ca să facă o corelaţie dintre cauză şi efect… Această necorelare îi împinge pe următorii ajunşi în vârf ca să fie loviţi de aceeaşi maladie… Soluţia ar fi ca societatea să indentifice, de grabă, materialul didactic pentru savanţi, iar savanţii să cerceteze aprofundat materialul… (…)

Până atunci, materialul necercetat conduce…

(…)

Rezultatul?

(…)

Avem oglinzi sociale sparte… Societatea va avea, prin reflexie, privirea rătăcită… Privirea beată a societăţii se poate trata cu un fluierat de trezire şi cu o oglindă fără spărturi…

(…)

Alte manifestări… democratice…

(…)

Manifestările unor cetăţeni care protestează şi pe care le vedem adesea, sunt cam uşor caracterizate ca antisociale. Dacă vom analiza, mai atent, ce se înţelege prin comportament antisocial, prin coroborare sau raportare la societatea noastră şi suprastructura ei, poate vom încerca să găsim o altă categorisire… Sau poate o soluţie…

(…)

Comportamentul antisocial desemnează totalitatea comportamentelor care încalcă normele existente într-o cultură dată, norme care corespund unor roluri şi statusuri bine definite, şi prin aceasta pot ameninţa echilibrul sistemului. Deci, sensul cel mai larg al noţiunii de “antisocial”este cel de încălcare a normelor sociale; antisocialul este acela care rezolvă o situaţie sau un conflict contrar expectanţelor sociale ale comunităţii saugrupului de care aparţine. Citându-l pe Durkheim, este social ”orice comportament care nu se datorează hazardului, ci este reglat prin norme şi aşteptări instituite şi inevitabile” iar “antisocial” este acel comportament care depăşeşte limitele instituţionale şi sociale acceptabile de către societate, considerată ca fiind un mediu moral. [ E. Durkheim, din D. Banciu,”Control social şi sancţiune socială”] Putem concluziona că raportarea comportamentului se face la echilibrul sistemului. Numai că, sistemului care trebuie să-şi găsească echilibrul, îi trebuie ca intrările în acesta să primească un feeedback de la ce iese din acest sistem, apoi intrările se vor modifica şi sistemul începe să se echilibreze. [FEEDBACK s. n. (Cibernetică,Psihologie) Retroacțiune care se manifestă la nivelul a diferite sisteme(biologice, tehnice etc.) în scopul menținerii stabilității și echilibrului lorfață de influențe exterioare; retroacțiune inversă, conexiune inversă,cauzalitate inelară, lanț cauzal închis. Sursa: DEX ’98] Ecuaţia este simplă –în aparenţă – şi a avut grijă românul Ştefan Odobleja ca să ne spună, acum mai bine de şaptezeci de ani, cum stă treaba…

(…)

Uf! Cât de sec sună considerațiile științifice! Deh! Eu le-am reținut… de nevoie. Dar nu-i nevoie să le mai rețin… Pot să concluzionez și mai simplu…

(…)

In fine, dacă ieşirile din sistem sunt o ploaie de pumni, cum credeţi că va fi feedbackul? Evident, o altă ploaie de pumni… Adică, un comportament antisocial al societăţii la comportamentul antisocial al statului… Ce e greu de priceput? Deci pot să uit considerațiile științifice…

(…)

Totuși…

(…)

„Tăria capului” guvernanţilor nu poate pricepe…

(…)

In fine.

***

Acțiuni imediate.

1.        Cumpărăm oglinzi! Cumpărăm oglinzi! Cumpărăm oglinzi! Patruzecişipatru de milioane de oglinzi… Câte una pentru fiecare ochi… Ne mai trebuie ceva…

2.        Fluiere! Cumpărăm fluiere! Cumpărăm fluiere! Cumpărăm fluiere! Douăzecişidouădemilioane de fluiere! Câte unul pentru fiecare limbă…

3.        Doamnelor si domnilor, aceasta este: să schimbăm capetele epigonilor pentru echilibrarea sistemului!

***

Concluzie.

Când cugetă, omul se deosebeşte de animale şi de lumea lor. Când nu o face, intră în rândul întregii lumi! Intrarea numai în lumea lui este marea încercare pe care puţini o reuşesc… Chiar şi ieşirea! Mecanismul acesta este biela-manivela umanităţii… Și a democrației conștiente… Eşti numai om, când cugeţi și nu tolerezi nedreptatea. Şi invers!

***

Final.

Acțiunile susmenționate reprezintă traducerea actuală a”Jurământului tinerilor atenieni”… Pentru o actuală și necesară democrație neepigonică practică… Teoria democrației ne-epigonice poate prelua ”teoria formelor fără fond” a lui Titu Maiorescu, ca model de gândire, silind formele să-și creeze un ”fond uman propriu”. Poate vom discuta despre ”beneficiul social” ca ”rău necesar”…

***

________________________________________

Mic tratat despre uitare

Când uiți să uiți, nu uiți. Când uiți uitarea, este meta-uitare… Poți să-ți optimizezi deciziile… Poți să elimini informații… depășite. Cu prudență! Nu este atât de rea uitarea minții, pe cât de groaznică este uitarea… inimii. Elimină ce vrei, dar nu-ți goli sufletul! Și, să nu uiți: uitarea pură poate să înseamne ignoranță, iar iertarea (care presupune și uitare) poate fi… evoluție.
(…)
Nu uita să ierți! Nu uita că uitarea poate fi și o calitate a memoriei!Ea este cea care îți restricționează… mobilitatea.
(…)
Așa…
(…)
Uite, dacă reușești să ții minte câteva cuvinte despre uitare, ar fi suficient.
(…)
Ar fi?
(…)
Nu.
(…)
Studii avansate arată că omul nu uită nimic. Reține… totul. Doar că nu poate folosi tot ce știe…
(…)
Și…
(…)
Unde se duc informațiile dobândite, când se duc?
(…)
Ei! Te rog, nu mă pune în dificultate! Ieri un copil mi-a pus o intrebare (la fel de… încuietoare): „Unde se duce mâncărimea, după ce te scarpini?”
(…)
Cu greu m-am abținut să nu-i răspund că mâncărimea s-a dus la ședința cu părinții…
(…)
Cred că nu te superi, dacă, ție, ți-aș răspunde că informațiile se duc tot la ședința cu Părinții…
(…)
Precizare. Ca să nu ne posomorâm.
(Why are you so glum? / De ce ești așa de posomorât?)
Un om fără memorie este un om cu memorie, doar că… fără.

Mic tratat despre reveriile materiei din comorile lui Brâncuși

***
În Dicţionar de simboluri (J. Chevalier, A. Gheerbrant): cocoșul este “în mod universal simbol solar, pentru că glasul său anunță răsăritul soarelui”. Aşa scrie în dicţionar.
(…)
În Oltenia sălășuiește o ”vietate” care are altă menire: anunţă apusul soarelui! Numit şi ”Cocoșul jienesc” sau ”Măiastrul de Jiu”, acesta este amfibiu și trăiește între ținuturile momârlanilor și insuliţa de lângă Masa Dacică.
(…)
Cei mai tineri cred că este strămoșul raftingului pe Jiu… (…)
(…)
Specialiştii de renume mondial (deh!) ne spun că Brâncuşi chiar lui i-ar fi „tăiat” Masa… I-ar fi pus ”tuturigii” scaune!
(…)
Și Coloana i-a dedicat-o cocoșului jienesc… Să-i amintească cât de strâns de gât a fost! Unii zic că-i chiar izvorul mirării nesfârşite…
(…)
Alții, atraşi de cântecul său (ca un cor de iele!), se aruncă de pe Podul Jiului… Ca să-l prindă… Ghinion! Nimeni n-a înotat mai repede… De aceea, Masa Dacică se mai numeşte şi Masa Tăcerii… Este o masă de pomenire!
(…)
Pentru acești amatori de ”nautice”, Brâncuşi a ridicat și Poarta Sărutului. A ultimului sărut! Lângă foișor…
(…)
Aci, în foișor, orchestra chindisește atmosfera cu: „Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!” Este refrenul de recviem al celor care s-au crezut logofeți de obiceiuri…
(…)
E refrenul pentru cei care știu că sublimul poate fi trăit și-n climat eroto-thanatic, și-n trăirea intensă a reveriilor materiei din comorile lui Brâncuși, și-n simplitate…
(…)
Sunt comori la care, cu discreţie dumnezeiască, asistă Însuşi Dumnezeu.
(…)
Astfel, ”simplitatea în artă este, în general, o complexitate rezolvată”… Iar ”arta este o oglindă în care fiecare vede ceea ce gândeşte”.
(…)
Uitându-mă în această ”oglindă”, pentru o clipă, m-am gândit la ”Măiastrul de Jiu”… Și fredonez:
”Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă şi în nesfârşire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt şi mult mai curând.” /1/
***

Reveriile-materiei-din-comorile-lui-Brâncuși
_____________________________________________________________
/1/Nichita Stănescu – ”Ce bine că eşti”

Mic tratat de politologie (II)

Despre cum devii Prim-Ministru13062413_1050339561668709_6044095301194918403_n
***

Încercăm, de multe ori, să fim convingători. Când nu reuşim, ne facem duşmani. Un neinformat îţi devine repede duşman… Se spune că arta de a fi convingător presupune să-ţi deschizi mintea şi urechile şi să-ţi închizi gura.

(…)

Mie, adesea, îmi ”înflorește” un zâmbet tâmp… El mă apără de duşmani… Bună protecție! Totuși, îmi apare prea… brusc. Moderația mea emană prudență… Zâmbesc: numai un liber cugetător e un prudent autentic! Singura virtute specială a guvernării este prudența”, îmi șopti Aristotel.

(…)

Zâmbesc din nou: mi-s bun de guvernant! Îmi mai trebuie puțină lașitate… Un fleac: lașitatea e sora prudenței! Îi știu adresa!

(…)

Deci…

(…)

Trebuie să m-apuc de politică! Da! Sunt convins și v-am convins. Zâmbesc. Tâmp! Zâmbetul meu tâmp îmi va rezerva numai dușmani de… treabă. Unui dușman de treabă, nu-i bine să-i spui că are cap de vită. Așa că, voi fi prudent și laș, în același timp! Iarăși, zâmbesc… De această dată, zâmbetul meu tâmp e… autentic. De politician. Gata! Deja, destinul mi-a amestecat cărțile și pot să joc la… cacealma!

(…)

Ce mai, pot să fiu Prim-Ministrul dumneavoastră! Deja, mi-e creierul de 1830 grame… Cât al unui epileptic… Are suficientă greutate, ca să-mi permit să fiu ”limba de pantof” a Șefului meu de Partid…

(…)
M-a desemnat! Îmi pare rău, că n-aveți noroc pe lume! Mefistofelnic, vă zâmbesc… Mai nou, încerc „învăţat din mers, prin încercare-eroare” care are tot felul de denumiri tehnice: feedback, evaluare, termostat, sistem regulator, sistem de măsurare, key performance indicator (KPI, manipulare etc.

(…)

Am soarta sărmanului Dionis, când a găsit cartea vechiului profet Zoroastru: ”năvălesc” în sfera visului!

(…)

Bruh!

(…)

Ah! Sunt printre voi de-aceia care nu cred tabla legii,
Firea mai presus de fire, mintea mai presus de minte,
Ce destinul motănimei îl desfăşură-nainte!
Ah! atei, nu tem ei iadul ş-a lui Duhuri – liliecii?
” /1/

***
___________________________________
/1/ Mihai Eminescu – ”Cugetările sărmanului Dionis

Mic tratat de politologie (I)

Bilet-de-trimitere

***
Politica este o activitate coordonată a membrilor unei comunități, pentru susținerea și atingerea unor obiective scufundate în interese… De aceea, politică fac mârșavii, ticăloșii (adică spurcații), deci politica este erezie. Practicanții (politicienii) sunt eretici, iar doctrinele politice sunt… eterodoxe. ”Pares cum paribus facillime congregantur!” [1] Substantivele sau adjectivele ”eretic” și ”politica” au un numitor comun: valoarea peiorativă accentuată!
(…)
Acțiunile politice exprimă ansamblul comportamentelor eretice. O altă descriere a acțiunilor politice stârnește zâmbete ironice…
(…)
Politologia este știința teoretică fundamentală cu menire în a elabora concepte care să exprime esența și complexitatea… nimicului, căutând o identitate pe care n-o poate găsi, pentru că… nu este! Oricum, categoriile de sistem politic, relații politice, instituții politice, conștiință politică, acțiune politică etc. sunt… categorisiri agnostice permanente. Astfel, un creștin nu-i poate spune politicii că-i rău necesar… Mai mult, credința creștină ne învață: ”Nu te împrieteni cu ereticii, nu mânca și nu bea cu ei, nu te lăsa însoțit de ei pe drum, nu intra nici în casa, nici în adunarea lor.” [2]
(…)
Parafrazându-l pe Carl Gustav Jung [3], politica este ”un produs al abisului inconștient al eului”, iar despre politician: ”Arată-mi un politician sănătos și ți-l voi vindeca!”
(…)
Sau…
(…)
Ambrose Bierce [4]: ”Politica: un conflict de interese, deghizat în lupta dintre principii; conducerea treburilor publice în interesul personal.”
(…)
Despre istoria politicii, aș spune că-i o istorie a eșecului… Este succes fără obținere, victorie fără câștig moral și realizare fără luptă.
(…)
Din punct de vedere uman, politica este o iluzie pe care mulți ar n-ar trebui s-o aibă, iar creștinii, privind-o din exterior, ar trebui să-și facă semnul crucii, murmurând, de câteva ori pe zi, până la imunizare:
”Vade retro satana
Numquam suade mihi vana
Sunt mala quae libas
Ipse venena bibas.”[5]
(…)
Să nu uităm.
***
Politica nu-i o religie a iubirii, deci nu-i făcătoare de minuni. E o opțiune. Politicianul știe că nu există jurământ deasupra lui Dumnezeu și nici deasupra lui. Poate opta: în a fi sau nu peste Lege!
***
Politicienii sunt eșantionul reprezentativ pentru epidemiologia bolilor psihice la populația adultă și pentru cercetarea de genetică psihiatrică.
***
Acest înscris poate fi folosit ca Bilet de Trimitere cu specificare pentru ”specialitatea Psihiatrie” la Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Alexandru Obregia”. Mai trebuie o copie după Legitimația de Politician. Atât! Începutul e greu: curaj!
(…)
Acest înscris poate fi folosit și ca îndemn la pocăință pentru… credință.
(…)
Câteva precizări…
(…)
Credința și tăria caracterului îi sunt omului dezideratele vieții de creștin… ”Toate se clatină unde lipsește credința.” Ne spune Schiller. Și ne mai spune: ”Cel ce se învinge pe sine este mai puternic decât cel ce cucerește o cetate.”
(…)
Așa că, dacă te-ntrebi: ”Sunt credincios?” îți propun, pentru un răspuns afirmativ, să vezi dacă tu, politicianule, poți să răspunzi (motivat!) cu ”Nu!” întrebărilor de mai jos:

1. Dumnezeu îi trimite întotdeauna pe oameni la noi?
2. E bine să ni-l închipuim pe Dumnezeu în cer, în noi înșine sau mai cum?
3. Trebuie să fim sinceri cu toți?
4. Profesiile sunt deșertăciuni sau nu?
5. Se cuvine ca simplitatea să fie fără înțelepciune?
6. Se cuvine să povestim ceea ce am auzit și am văzut pe drum?
7. Ne putem ruga în prezența oamenilor?
8. Putem mărturisi păcatele noastre altcuiva, în afara părintelui duhovnic?
9. În toate se cuvine a-i asculta pe părinți?
10. Putem dobândi virtuțile fără piedici?
11. Este bine să ne dorim bogății?
12. Este bună învățătura despre predestinare?
13. Se cuvine să ne întristăm pentru pierderea banilor?
14. Îl putem lăuda pe om în față?
15. Trebuie să ne temem de ispite?
16. Trebuie să ne temem de vorbele rele?
17. Se cuvine să ne oprim asupra gândurilor rele?
18. Ne putem mântui fără să suferim?
19. Putem dobândi smerenia fără să fim defăimați?
20. Putem ajunge în Împărăția Cerurilor fără să avem vrăjmași?
21. Ne putem supăra atunci când ceilalți ne ocărăsc?
22. Să ne temem de blestemul altui om?
23. Îl putem numi fericit pe om în timpul vieții lui?
24. Pot diavolii și oamenii să facă ce vor?
25. Oamenii sfinți sunt liberi față de gândurile păcătoase?
26. Putem să renunțăm la mersul la biserică din cauza unor neplăceri cu preotul?
27. Se cuvine să ne dorim ca totul să fie după voia noastră?
(…)
Întrebării ”Sunt credincios?” îi poți găsi un răspuns pe care ți-l doresc să fie: ”Da!” Oricum, tu o să știi dacă ți-ai poziționat sinele înaintea lui Dumnezeu și dacă mintea ți-e responsabilă pentru alegerea binelui sau răului… ”Nimic nu folosește atât la dobândirea păcii lăuntrice, cât tăcerea și vorbirea cu noi înșine, mai mult decât cu ceilalți”, ne povățuiește Sfântul Serafim de Sarov.
***
Bona diagnosis, bona curatio ! [6]
***

________________________________________________________

[1] (lat.) ”Cei ce se aseamănă se adună extrem de ușor.”- Cicerone, De Senectute, III.
[2] 1000 de întrebări și răspunsuri despre viața duhovnicească – Editura Egumenția
[3] Carl Gustav Jung (1875 – 1961): medic, psiholog și psihiatru elvețian, fondatorul psihologiei analitice.
[4] Ambrose Gwinnett Bierce – Editorialist, jurnalist, scriitor și satirist american.
[5] (lat.) ”Dă-te înapoi, Satan
Nu mă ispiti cu lucruri deșarte
Ceea ce-mi oferi este rău
Îți bei singur otrava.”
[6] (lat.) Bun diagnostic, bun leac!

Mic tratat despre mirosul lumii

temp_photo

Motto: ”Numai Dumnezeu poate da măsura frumuseții absolute.”[1]
***
Oare, care este mirosul lumii?
(…)
Ca să simt mirosul lumii, trebuie s-o miros pe cont propriu. Constat că lumea are miliarde de mirosuri… Nu m-aş fi gândit că o “descompunere” miroase în miliarde de feluri… Nici că, nu nasul simte mirosul lumii, ci creierul este cel care o face! El decide dacă pot sau nu să suport anumite mirosuri…
(…)
Omul, ca și lumea, este un ansamblu de mirosuri… Timpul trece și, dacă-ți miroși urât, nu folosi parfum, e bună tămâia…Frumosul este simbolul binelui moral” [2], iar mirosul este… sinceritatea trupului.
(…)
Sunt mirosuri care te înjosesc şi mirosuri care te înalţă. Important este să-ți simți mirosul restului de viață. Vei știi cât de mult mai ai de urcat, până cobori…
(…)
Deci…

____________________________________
[1] Albrecht Dűrer – ”Melancholia în Encyclopedia Universalis
[2] Immanuel Kant – ”Critica puterii de judecată” (1790)

Mic tratat despre gânduri

Gânduri. Citim sau ni se spun multe despre gânduri. Fiecare „civilizație” are „tratatele” ei.

(…)

Ce este comun? Pentru fiecare gândurile… curg. Și pentru mine, și prntru tine…

(…)

Nu există o „rețetă” pentru a gândi. Sunt numai „ritualuri”…(…)

Mi-a trebuit cam mult ca să-nțeleg. Când am înțeles aceasta, mi-am făcut gânduri pentu luni, pentru marți, pentru miercuri, pentru joi, pentru vineri, pentru sâmbătă și pentru duminică. Indiferent de lună, anotimp, an…

(…)

Numai duminica am gânduri mai puțin bune. Le înghesui duminica… Atunci mi-am dat voie să mă… odihnesc. Atunci nu fac ceva rău, pentru că nu fac nimic pentru… altcineva.

(…)

Gândurile mai puțin bune îmi sunt proprietate cu drepturi depline. Duminica meandrele gândurilor se revarsă în Oceanul Regretelor. Numai duminica. Căci, de luni, râul gândurilor negre a… secat.

(…)

Luni, marți, miercuri, joi, vineri și sâmbăta am numai gânduri bune. Pentru toată lumea… Duminica nu fac vizite… Pentru duminică, încerc ca acele gânduri rele să fie ce mi-a mai rămas din iubirea săptămânii care trecu. Ca și cum Dumnezeu ar fi în fața mea.
(…)
În loc să gândească cu multe gânduri bune, constați că, oamenii mănâncă prea mult, beau prea mult și se gândesc să găsească scuze pentru acestea… Pentru altceva, nu…
(…)
„Școala de gânduri”

se absolvă greu. Dar merită să te școlești… Altfel, devii idiot.
(…)
Prea puțini se nasc idioți. Devin.
(…)
Îi „școlește” cineva sau sunt „autodidacți”?
(…)
Răspuns.
(…)
„Da! Așa este!”

Mic tratat despre un loc sacru

Azi-dimineață găsii, strecurat pe sub ușă (mi-o fi căzut, cumva?), un text scris pe calculator și ”tras” la imprimantă:

”…din răsuciri labirintice când totul e împietrit şi timpul nu mai este, nu că n’ar mai fi cândva, când eşti într-un undeva în care aproape că nu se mai vede ceva, mai cu seamă atunci când eşti  glas stins, ele facând tot ceea ce e cu putinţă pentru tine, doar că ţie numai îţi umplu tăcerile, şi mai ales noaptea, de tăceri născătoare în continuare, noapte care ţi se lipeşte de tălpi, înăuntru căreia îţi eşti irespirator şi care te face să îţi aminteşti ce nu îndrăzneşti…”.

(…)

Brusc, îmi amintii  istoria din spatele cocktailului ”Bloody Mary” care conține toate ingredientele necesare pentru a-ți încânta toate simțurile și care „are echilibrul perfect între dulce, acrișor, sărat, fără să fie amar, dacă este preparat corect”… Acel gust al tristeții visătoare, al vieții în care ești ceea ce cauți, sperând să găsești, în timp de nesfârşit, alfabetul definirii, cu tiv de priviri răscolitoare prinse de nemărginire…

(…)

Bloody Mary”.

(…)

Și…

(…)

Începui să cred în mine cel de mine visător și în alfabetul gesturilor, în forţa atractivă, în sete, în setea de fericire, în foame, în înăuntru, în pe dinafară, în izvorând, în în şi nu în între, în căutare, în rătăcirea trezitoare,  în revelaţie, în aporie, în oricând, în cândva, în nimic, că-mi datorez în fiecare clipă totul, în absenţa-prezentă şi nu în prezenţa-absentă… Crezui în fortificaţiile semanticii ferme, acelea în care ne închidem, câteodată, conştiinţa, ca într-o inexpugnabilă cetate…

(…)

Și călătorii pe tărâmurile unei ființe de ianuarie,februarie, martie, aprilie, mai, iunie, iulie, august, septembrie, octombrie,noiembrie și… decembrie.

(…)

Trăii dilema între exprimat şi exprimabil, indicibil şi neexprimat şi simţind cum tristeţea e cunoscută doar de către inconoscibil, n-o lăsai să mă cuprindă.

(…)

Pentru că…

(…)

Bloody Mary” se sfârșii. Tot ce-i omenesc se va sfârșii. Tot ce-am făcut și ce voi face se va sfârșii. Poate azi, poate mâine, poate-ntr-o zi… Și n-o să-mi amintesc ce n-am îndrăznit.

(…)

Lucid. No ”Bloody Mary”.

(…)

Alt an; același eu, atât de la fel… Doar textul scris pe calculator și ”tras” la imprimantă e… altfel: Ca să cunoşti ceea ce eşti, află ceea ce nu eşti.

(…)

Și…

(…)

Nu-s echilibrul perfect între dulce, acrișor, sărat, fără să fiu amar… cunosc?

(…)

Hîm, hîm! Aici miroase a carne de om!” /1/

(…)

Începu lupta apărării vechilor bucurii… A acelor tărâmuri… Sunt soldatul (Miles) locului ascuns (Mraconia). Sunt, aici, atât de… la fel. Înlăuntrul meu fiind, sunt locuit în cel mai sacru lăcaş: al ființei mele!

(…)

Lăcaș sacru.

(…)

Pfui! Greu de tradus ce scrisei…

(…)

Dar…

(…)

Final.

”Trecui şi eu pe acolo şi stătui de mă veselii la nuntă, de unde luai

O bucată de batoc,
Ş-un picior de iepure şchiop,

şi încălecai p-o şea, şi v-o spusei dumneavoastră aşa.”/1/

_____________________

Petre Ispirescu – ”Prâslea cel voinic şi merele de aur

Mic tratat despre frici

Am învățat să cred în Dumnezeu de la un hoț/criminal (Barabbas), când mi-am găsit un răspuns la întrebarea: ”Ce forță malefică face ca, de mii de ani, răul să fie luat drept bine și binele să fie călcat în picioare?

(…)

Iubirea am învățat-o cum nu trebuie să fie de la o… ”borderline”. (Sunt ființe care, inițial, par foarte autentice, lipsite de pretenții, viclenie sau prefăcătorie… De fapt, au o foarte mare frică de… atașament și, paradoxal(?), de abandon.

(…)

Pentru mine, normalul e înconjurat de… frici. O frică mare de Dumnezeu și o frică de frici… mici.

(…)

Adică normalul mi-e înconjurat de stări de… spirit. Mai mari sau mai mici.

(…)

Curajos și demn sunt, când fac, cu frică de Dumnezeu, ce mi-e frică să fac. Reușesc, apoi, să pășesc în lume cu umilinţă şi nădejde. Reușesc, uneori, să înlocuiesc ”Prends l’éloquence/la musique et tords-lui son cou !” cu ”Prends la peur et tords-lui son cou !

(…)

Estompez formele și culorile vieții, ”blurând” frici…

(…)

Sunt capabil să creez tot felul de confuzii, realitățile mă pot deprima… Știi… Poate că Henry Miller are dreptate: <<„Confuzie” e un cuvânt pe care l-am inventat pentru o ordine pe care încă nu am înţeles-o!>>

(…)

O ”borderline” m-a învățat să-i dau dreptate lui Anaïs Nin: ”Confuzia creează artă. Prea multă confuzie creează dezechilibru”…

(…)

Numai că, de la un timp, m-a apucat frica de confuzii, având o nelămurire: confuzia este starea omului insuficient informat sau excesiv de informat?

(…)

Cum e?

(…)

Acum mi-e frică să n-am o criză de realism… Ți-am spus cum se manifestă o adevărată criză de realism? Cred că da. Repet: privește-te în oglindă și, dacă îți vine să te scuipi, fă-o! Fără frică! Oglinda a văzut multe… ”Oglinda reflectă toate lucrurile, fără să se păteze.” (Proverb chinez).

(…)

Unele fapte pătează.